Validity of Enforcement Title Issued After Statutory Dissolution and Proof of Budgetary Obligation Determination
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the lower courts' decisions that had rejected the claimant's lawsuit and leaving the initial dismissal of the action in force. The dispute involved a claimant seeking the enforcement of a debt title against a limited liability company, where the core issue was whether the claimed document constituted a valid enforcement title issued under specific fiscal legislation. The Supreme Court ruled that the claimant failed to provide sufficient proof that the document was the specific instrument through which the debtor determined its budgetary obligations and that the enforcement process had been validly initiated. Furthermore, the Court found that the company's deregistration occurred after the legal dissolution date, rendering the enforcement procedures invalid due to the lack of the debtor's operational capacity at the time of signature. The decision is based on the Civil Procedure Code provisions regarding the admissibility of appeals (Art. 304 and 312) and the strict evidentiary standards for proving the existence and validity of enforcement titles.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 312 C. proc. civ; Validity of Enforcement Title Issued After Statutory Dissolution and Proof of Budgetary Obligation Determination: The dispute involved a claimant seeking the enforcement of a debt title against a limited liability company, where the core issue was whether the claimed document constituted a valid enforcement title issued under specific fiscal legislation. The Supreme Court ruled that the claimant failed to provide sufficient proof that the document was the specific instrument through which the debtor determined its budgetary obligations and that the enforcement process had been validly initiated. Furthermore, the Court found that the company's deregistration occurred after the legal dissolution date, rendering the enforcement procedures invalid due to the lack of the debtor's operational capacity at the time of signature. The decision is based on the Civil Procedure Code provisions regarding the admissibility of appeals (Art. 304 and 312) and the strict evidentiary standards for proving the existence and validity of enforcement titles.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the operative part for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 13042 din 30 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială în dosarul nr. 11197/2004 a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A.F.P. București împotriva pârâtei SC F.I. SRL ca nefondată.
S-a reținut în esență că, nu s-a probat incidența în speță a dispozițiilor Legii nr. 428/2002
Împotriva sentinței precizate a formulat apel reclamanta care, o critică pentru nelegalitate arătând în esență că instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile Legii nr. 314/2001 și Legii nr. 428/2002 întrerupe cursul prescripției și că s-a făcut proba existenței titlului de creanță ca fiind ultima raportare a societății intimate.
Curtea de Apel București, prin decizia nr. 543 din 7 iunie 2005 a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen, reclamanta A.F.P. București.
În motivarea recursului său, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta arată, în esență, că cererea sa are natura juridică a unei acțiuni în constatarea unui fapt dispus imperativ prin Legea nr. 428/2002 considerând că nu este necesară constatarea existenței capacității de folosință a intimatei și că în alte cauze având același obiect Curtea de Apel i-a admis apelurile.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat și că instanțele au făcut o corectă aplicare a prevederilor legale.
Astfel instanțele au reținut în mod judicios că reclamanta nu a făcut proba că înscrisul invocat de ea ca reprezentând titlul său de creanță este chiar înscrisul întocmit de pârâtă prin care aceasta și-a determinat obligațiile bugetare și că simpla susținere a reclamantei în sensul că acesta ar fi conform evidențelor sale nu face proba în acest sens. Ca atare corect s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada emiterii titlului executoriu împotriva pârâtei și a demarării formelor de executare silită. Abia în fața instanței de recurs reclamanta a făcut dovada radierii pârâtei iar din actele depuse în această fază procesuală rezultă că emiterea titlului executoriu și semnarea pârâtei s-a făcut ulterior constatării dizolvării de drept a acesteia prin încheierea judecătorului delegat nr. 7774 din 19 noiembrie 2001.
Față de cele de mai sus Înalta Curte urmează ca, în baza art. 312 C. proc. civ. să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A.F.P. București, împotriva deciziei nr. 543 din 7 iunie 2005 a Curții de Apel București, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 februarie 2006.