Compensation claim for restituted property dismissed for lack of ownership title; administrative rights insufficient to establish patrimony
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Appeal dismissed the appellant's recourse as unfounded, upholding the Court of Appeal's decision to reject the original claim for compensation. The dispute concerned a claim by a commercial company for damages under Article 324 of Law No. 99/1999 after a property was restituted to its original owners under Law No. 10/2001. The appellant argued it acquired ownership of the property from a former state fund based on Article 20(2) of Law No. 15/1990, which transfers property in state enterprise patrimony to the companies themselves. The Court held that the appellant never held ownership but only a right of direct administration, a title that was registered in the land register instead of ownership. Consequently, the property was not part of the state or the former fund's patrimony, and the right of administration, which grants only possession and use without the power to dispose, does not confer ownership or the standing to claim compensation for restitution. The decisive legal basis is the distinction between property rights and administrative rights under the land register, determining that only properties actually in the patrimony of state enterprises under Law No. 15/1990 could have generated a right to compensation under Law No. 99/1999.
Legislator headnote
AI generatedart. 82 din Legea nr. 99/1999, art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997, art. 20 din Legea nr. 15/1990, art. 324 din Legea nr. 99/1999; Compensation claim for restituted property dismissed for lack of ownership title; administrative rights insufficient to establish patrimony: The dispute concerned a claim by a commercial company for damages under Article 324 of Law No. 99/1999 after a property was restituted to its original owners under Law No. 10/2001. The appellant argued it acquired ownership of the property from a former state fund based on Article 20(2) of Law No. 15/1990, which transfers property in state enterprise patrimony to the companies themselves. The Court held that the appellant never held ownership but only a right of direct administration, a title that was registered in the land register instead of ownership. Consequently, the property was not part of the state or the former fund's patrimony, and the right of administration, which grants only possession and use without the power to dispose, does not confer ownership or the standing to claim compensation for restitution. The decisive legal basis is the distinction between property rights and administrative rights under the land register, determining that only properties actually in the patrimony of state enterprises under Law No. 15/1990 could have generated a right to compensation under Law No. 99/1999.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedSubstantive provision regarding compensation claims that was analyzed and found inapplicable, forming the main ground for dismissing the appeal.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SCF A. SA Timișoara, a chemat în judecată pe pârâta A.P.A.P.S., solicitând obligarea acesteia la despăgubirile prevăzute de art. 82 din Legea nr. 99/1999 pentru localul F., restituit foștilor proprietari.
Tribunalul Timiș, prin sentința civilă 4361/ PI din 12 decembrie 2003, a respins acțiunea.
Instanța de fond a reținut în esență că reclamanta a deținut imobilul în calitate de succesoare a fostului O.F.T., și i-a fost atribuit în patrimoniu în temeiul art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990. Însă, reclamanta a făcut dovada că imobilul este numai în administrarea sa fără a proba dreptul pârâtei, de la care a cumpărat acțiunile.
Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 121 din 28 aprilie 2004 a respins apelul reclamantei considerând că dreptul de administrare operativă nu echivalează cu dreptul de proprietate, iar pentru ca societățile comerciale cu capital de stat să intre în proprietatea bunurilor aflate în administrarea lor, prin efectele art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, iar acest drept să fie recunoscut trebuia intabulat în cartea funciară.
Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susține că hotărârea judecătorească atacată a fost dată cu aplicarea greșită a art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997; singura condiție pentru acordarea despăgubirilor fiind deținerea imobilelor și evidențierea în patrimoniul lor. Imobilul a fost deținut de societatea comercială și trecut în proprietatea sa în temeiul art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 iar statul, prin F.P.S. și apoi A.P.A.P.S. a devenit acționar, așa încât din momentul transformării O.F.T. în SCF A. SA dreptul de administrare directă s-a transformat la rândul său în drept de proprietate.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune:
Dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 stabilesc dreptul de proprietate al societăților comerciale asupra bunurilor aflate în patrimoniul acestora, cu excepția celor deținute cu alt titlu.
Înregistrarea în cartea funciară numai a dreptului de administrare pe care autoarea reclamantei îl avea asupra imobilului revendicat, nu conferă reclamantei pretenția de a considera imobilul ca aflat în patrimoniul său. Niciodată F.P.S. sau A.P.A.P.S. nu au avut un alt drept, decât acela de administrare a bunului, pentru a putea fi invocate prevederile art. 20 din Legea nr. 15/1990 și art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997.
Statutul juridic al imobilului revendicat este consemnat în cartea funciară. Dreptul O.F.T. de administrare directă a fost radiat prin admiterea acțiunii proprietarului și rectificată cartea funciară în care s-a consemnat dreptul de proprietate al acestuia cu titlu de restituire în baza Legii nr. 10/2001.
Susținerea recurentei privind dobândirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 15/1990 este nepertinentă. Niciodată imobilul nu s-a aflat în patrimoniul statului, respectiv al O.F.T. pentru a trece în patrimoniul succesoarei acesteia. Dreptul de administrare conferă titularului numai o parte din atributele dreptului de proprietate, posesia și folosința, fără ca acestea să poată fi spuse proprietarului.
În această măsură în patrimoniul societății comerciale s-a aflat imobilul cu un alt titlu decât acela de proprietate, fără a-i putea conferi dreptul de a cere despăgubiri în temeiul art. 324 din Legea nr. 99/1999.
Considerând că instanțele de fond au pronunțat hotărâri legale și temeinice, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 121 din 28 aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SCF A. SA Timișoara, împotriva deciziei nr. 121 din 28 aprilie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 14 februarie 2006.