Shareholder's right to access forensic expert report and obligation to communicate it to internal financial auditors versus censors under corporate law amendments.

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1603 din 26 august 2004 a Tribunalului Brașov s-a admis cererea formulată de reclamanta S.I.F. T. SA Brașov în contradictoriu cu pârâta SC S.C. SA și în consecință:

S-a constatat efectuarea expertizei tehnice-construcții de către expertul ing. T.F.M., care a fost înmânat părților.

S-a dispus comunicarea sus-menționatului raport și a răspunsului la obiecțiuni auditorului financiar intern sau cenzorilor societății pârâte, după caz, spre a fi analizat și a se propune măsuri corespunzătoare.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 168.475.000 lei din care 300.000 lei reprezintă taxe judiciare iar 168.175.000 lei reprezintă onorariile experților.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele considerente:

Reclamanta deține mai mult de 10 % din acțiunile reprezentând capitalul social, fapt care nu este contestat de pârâtă, fiind astfel îndreptățită ca în baza art. 1222 din Legea nr. 31/1990 republicată să solicite efectuarea expertizei prin care să se analizeze operațiunile cerute motiv pentru care a încuviințat efectuarea expertizei, numind în calitate de expert contabil pe domnul S.Ș.

Expertiza d-lui expert S.Ș. a fost completată cu răspuns la obiecțiunile părților, răspuns care a fost întocmit de expertul T.F.M. urmare a faptului că instanța a admis cererea de înlocuire formulată de expertul S.Ș.

Ulterior expertiza efectuată și completată conform celor de mai sus a fost anulată (încheierea din 18 februarie 2004) întrucât nu a fost efectuată cu citarea părților, în condițiile art. 208 C. proc. civ.

Expertiza refăcută a fost depusă de expert la termenul de judecată din 5 mai 2004, ulterior fiind completată cu răspuns la obiecțiunile părților.

Cât privește valoarea juridică a expertizei, în lipsa unor reglementări exprese, care ar fi avut caracter derogatoriu de la normele de procedură privind expertiza, prevăzute de art. 201 și următoarele C. proc. civ., s-a apreciat că expertiza efectuată în condițiile art. 1332 din Legea nr. 31/1990 republicată are caracterul unei expertize judiciare, opozabile părților în proces și a fost efectuată în cadrul unei proceduri contencioase.

Expertiza, efectuată în condițiile sus menționate a fost predată în baza sentinței atacate și art. 1332 din Legea nr. 31/1990 republicată, cenzorilor societății, spre a fi analizată și a se propune măsuri corespunzătoare.

Față de concluziile expertizei, efectuată în condiții de contradictorialitate, în baza art. 1332 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată și a art. 274 C. proc. civ. referitor la cheltuielile de judecată s-a constatat că sesizarea instanței nu s-a făcut cu rea-credință și în consecință instanța a obligat societatea pârâtă să plătească reclamantei atât onorariul expertului cât și cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC S.C. SA solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii acțiunii.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr. 70 din 28 aprilie 2005, a respins ca nefondat apelul pârâtei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta SC S.C. SA solicitând admiterea acestuia și respingerea acțiunii reclamantei.

În motivarea recursului, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 și 10 ale art. 304 C. proc. civ., recurenta invocă aspecte ce nu pot fi încadrate în pct. 9 și 10 la care se face trimitere, fără a se indica nici textele legale încălcate sau aplicate greșit și nici mijlocul de apărare sau dovada asupra căreia instanța nu s-a pronunțat și care vizează, în cea mai mare parte chestiuni referitoare la administrarea probei cu expertiza tehnică și aprecierea acesteia.

Recurenta invocă și faptul că instanța de fond a acordat ce nu s-a cerut, pronunțând un plus petita, respectiv a dispus înmânarea raportului de expertiză tehnică către auditul intern al societății deși reclamanta nu a solicitat acest lucru. Acest motiv ar putea fi încadrat, în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în pct. 6 al art. 304 C. proc. civ.

Examinând recursul pârâtei prin prisma acestui motiv Înalta Curte constată că el este nefondat.

Reclamanta a solicitat prin acțiune numirea unui expert care să întocmească o expertiză în cadrul căreia să se analizeze operațiuni din gestiunea pârâtei conform obiectivelor stabilite, raport care să fie înmânat reclamantei și cenzorilor societății pârâte pentru a se stabili măsuri corespunzătoare. Instanța de fond, admițând acțiunea a dispus și comunicarea raportului și răspunsului la obiecțiuni „auditorului financiar intern sau cenzorilor societății pârâte, după caz, spre a fi analizat și a se propune măsuri corespunzătoare”. Așa cum corect a reținut și instanța de apel, instanța de fond, dispunând astfel, nu a dat mai mult decât s-a cerut, având în vedere că obligația de comunicare era alternativă, după caz auditorului intern sau cenzorilor și că, de la data introducerii cererii și până la data pronunțării sentinței au intervenit modificări ale Legii nr. 31/1990 (Titlul III, Cap. IV, Secțiunea a IV-a), care vizau posibilitatea înlocuirii cenzorilor cu auditori financiari interni, deși textul art. 1332 alin. (1) din lege nu a fost modificat. Astfel, instanța a acordat ceea ce s-a cerut, respectiv obligarea comunicării raportului persoanelor îndreptățite (după caz, cenzor sau auditor intern).

În acest context apare ca nefondată și susținerea recurentei că ar exista o contradicție între considerentele și dispozitivul sentinței, întrucât pe de o parte, nu există nici o contradicție iar pe de alta, referirea în considerente doar la cenzori este legată de trimiterea expresă pe care instanța o face la prevederile art. 1332 din Legea nr. 31/1990.

Față de cele de mai sus Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC S.C. SA, împotriva deciziei nr. 70 din 28 aprilie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2006.