Legality of passport suspension under readmission agreements for illegal stay abroad

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 299 din 7 septembrie 2005, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului B.M., formulată în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Pașapoarte București, având ca obiect anularea actelor administrative prin care i-a fost suspendat temporar dreptul de folosire a pașaportului, respectiv până la data de 6 august 2006.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că față de motivul returnării reclamantului din Germania, și anume, „ședere ilegală”, se justifică măsura luată de suspendare temporară a dreptului său de folosire a pașaportului, conform dispozițiilor art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 84/2003, pentru modificarea și completarea O.G. nr. 65/1997, privind regimul pașapoartelor în România, ce au fost legal aplicate.

În ce privește cererea subsidiară a reclamantului, de reducere a duratei măsurii aplicate, până la minimul de 1 an, prevăzut de lege, instanța de fond a reținut că, dat fiind faptul că urmare a contestației administrative a reclamantului, aceasta a fost deja redusă până la data de 6 august 2006 (față de 6 august 2007, cum s-a dispus inițial), nu se mai impune, în raport și cu gravitatea faptei, o nouă reducere.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs, reclamantul, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În esență, recurentul-reclamant a susținut că în mod greșit, instanța de fond a menținut durata măsurii de suspendare luată de autoritatea-pârâtă, ignorând susținerile și apărările sale, în sensul că în Germania și-a pierdut pașaportul și acesta este de fapt motivul returnării, nefiind, astfel, incidente prevederile legale indicate de instanță, în condițiile în care el nu a comis nici una din faptele încriminate în art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 84/2003.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile recurentului și prin prisma prevederilor legale incidente, incluzând art. 304 și 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul de față este nefondat, pentru următoarele considerațiuni.

Notele existente la dosar, întocmite de autoritatea intimată, atestă împrejurarea că recurentul-reclamant se află la a treia returnare din străinătate, persistând în a încălca condițiile pe care cetățenii români trebuie să le respecte pentru a călători în spațiul Schengen.

În plus, astfel cum în mod judicios a reținut și instanța de fond, o reducere a duratei măsurii aplicate a fost efectuată chiar de către autoritatea pârâtă, așa încât, în raport cu fapta comisă și cu consecințele acesteia, nu se mai justifică o nouă reducere, cu atât mai mult, cu cât durata stabilită este apropiată de perioada minimă stabilită de lege.

În fine, nefondată este și critica vizând greșita aplicare a legii, în condițiile în care potrivit art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 84/2003, măsura restrictivă de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului poate fi aplicată și persoanei returnate în baza unui acord de readmisie încheiat de România, cu alte state, indiferent de motive, cum este și cazul recurentului, fără a mai fi necesară pentru aceasta, îndeplinirea și a altor condiții suplimentare.

Drept urmare, Înalta Curte reține că hotărârea instanței de fond este corectă, urmează a fi menținută, iar în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul de față va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.M. împotriva sentinței civile nr. 299 din 7 septembrie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2006.