Justiciability of administrative discretion in mandatory passport suspension following re-admission under international readmission agreements

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21 iunie 2005, reclamanta M.F. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor - Serviciul Evidență Informatizată a Persoanei Prahova - Biroul Pașapoarte, să se dispună anularea măsurii suspendării dreptului de folosire a pașaportului.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost returnată din Germania, ca urmare a unei pretinse șederi ilegale pe teritoriul acestui stat, iar ulterior a fost înștiințată că împotriva sa s-a luat măsura suspendării dreptului de folosire a pașaportului pentru o perioadă de un an, respectiv de la data de 28 februarie 2005, până la data de 28 februarie 2006 și că împotriva acestei măsuri a formulat contestație la organul ierarhic superior, însă nu i s-a comunicat modul de soluționare al acesteia.

A arătat reclamanta că măsura ce s-a luat împotriva sa, este nejustificată, deoarece dispozițiile art. 14 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 65/1997, modificată prin O.G. nr. 84/2003, reglementează posibilitatea organelor abilitate de lege de a dispune suspendarea dreptului de folosire a pașaportului, pentru o perioadă cuprinsă între un an și cinci ani, atunci când persoana a săvârșit în străinătate, fapte de natură să aducă atingere unei valori speciale, astfel ocrotite, precum și în cazul returnării persoanei, indiferent de motiv, or ea a depășit cu câteva zile termenul legal de ședere în Germania, motivat de faptul că era în curs de perfectare a căsătoriei sale cu un cetățean german.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 104 din 25 iulie 2005, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei M.F.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantei i s-a suspendat dreptul de folosire a pașaportului, deoarece a fost returnată din Germania, pe motiv că a depășit timpul legal de ședere.

Având în vedere dispozițiile art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 84/2003, pentru modificarea și completarea O.G. nr. 65/1997 privind regimul pașapoartelor din România, se prevede că cetățenilor români li se poate refuza temporar eliberarea pașaportului, iar dacă i-a fost eliberat, el poate fi retras ori i se poate suspenda dreptul de folosire a acestuia, atunci când persoana a fost returnată în baza acordurilor de readmisie încheiate de România, cu alte state, indiferent de motive.

Prin urmare, având în vedere aceste dispoziții, reclamantei în mod corect i-a fost suspendat dreptul de folosire a pașaportului, deoarece a depășit termenul legal de ședere și a fost returnată din Germania.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, M.F., criticând-o ca nelegală și netemeinică și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. art. 3041 C. proc. civ. și art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997.

Recurenta a susținut, în esență, că instanța de fond a interpretat în mod greșit prevederile legale aplicabile, întrucât dispozițiile art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997, modificată prin O.G. nr. 84/2003, reglementează posibilitatea, iar nu obligativitatea pentru organele abilitate de lege de a dispune suspendarea dreptului de folosire a pașaportului pentru o perioadă cuprinsă între 1 an și 5 ani, atunci când persoana a săvârșit în străinătate, fapte de natură să aducă atingere unor valori sociale speciale, astfel ocrotite, precum și în cazul returnării persoanei, indiferent de motive.

Or, în cauză, a susținut recurenta, a făcut dovada certă că depășirea termenului legal de ședere în Germania s-a făcut în mod justificat, fiind în curs de perfectare a căsătoriei sale.

Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997, privind regimul juridic al pașapoartelor, așa cum a fost modificată prin O.G. nr. 84/2003, cetățenilor români li se poate refuza temporar eliberarea pașaportului, iar dacă i-a fost eliberat, el poate fi retras, ori i se poate suspenda dreptul de folosire a acestuia, pentru o perioadă cuprinsă între 1 an și 5 ani, atunci când persoana a fost returnată în baza acordurilor de readmisie încheiate de România, cu alte state, indiferent de motiv.

În cauză, reclamanta a fost returnată din Germania, în baza acordului de readmisie dintre România și această țară, deoarece a depășit timpul legal de ședere, iar măsura suspendării dreptului de folosire a pașaportului a fost aplicată pentru perioada limită minimă de timp de un an.

Având în vedere că reclamanta a depășit termenul legal, de ședere și cum dispozițiile legale prevăd că se poate suspenda dreptul de folosire al pașaportului, indiferent de motive, rezultă că măsura suspendării dreptului de folosire a pașaportului s-a făcut cu respectarea condițiilor legale, oportunitatea aplicării unei astfel de măsuri fiind indubitabil în competența organului abilitat de lege, iar nu a instanței.

Pentru aceste considerente, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.F. împotriva sentinței civile nr. 104 din 25 iulie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2006.