Eligibility for Law 309/2002 pension benefits requiring proof of service in labor detachments under the General Directorate of Labor, not general military units
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice allowed the pension fund's appeal, set aside the appellate decision, and remanded the case for retrial, resulting in a procedural reversal where the claimant’s initial victory was annulled. The dispute concerned a claim under Law No. 309/2002 for additional pension rights based on military service performed as forced labor between 1953 and 1956, with the pension fund challenging the lower court's failure to verify the nature of the service unit and its tardiness exception. The decisive legal basis was Article 1 of Law No. 309/2002, which expressly restricts benefits to those who served in labor detachments under the General Directorate of Labor, a requirement not met by the evidence; consequently, the court determined that the lower court violated Article 129 of the Code of Civil Procedure by failing to exhaust legal means to ascertain the truth, and Article 103 of the Code of Civil Procedure by failing to properly investigate the force majeure circumstances alleged to justify the late filing.
Legislator headnote
AI generatedart.1 din Legea nr.309/2002, art.129 C.proc.civ; Eligibility for Law 309/2002 pension benefits requiring proof of service in labor detachments under the General Directorate of Labor, not general military units: Dar, potrivit prevederilor art.1 din Legea nr.309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.163 din 2 iunie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamantul M.A. în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Harghita, a admis cererea acestuia, a constatat că pentru perioada 2 decembrie 1953 – 3 noiembrie 1956 sunt îndeplinite condițiile cerute de art.1 din Legea nr.309/2002, pârâta fiind obligată să-i acorde drepturile legale începând cu 1 septembrie 2002.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:
Referitor la excepția tardivității depunerii contestației, a apreciat că reclamantul a fost împiedicat să se adreseze în termenul legal datorită condițiilor și intemperiilor iernii și izolării domiciliului său.
Pe fond, a apreciat că perioada 2 decembrie 1953 – 3 noiembrie 1956, în care reclamantul a efectuat stagiul militar în cadrul U.M. 04689 Iași, se încadrează în prevederile art.1 din Legea nr.309/2002, acesta fiind îndreptățit să primească drepturile acordate de acest act normativ.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Harghita care a susținut că instanța de fond a reținut în mod greșit că U.M. 04689 Iași ar fi făcut parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii, așa cum cer prevederile art.1 din Legea nr. 309/2002.
Recursul este întemeiat.
În cauză este necontestat că intimatul-reclamant a efectuat stagiul militar, în perioada arătată, în cadrul U.M. 04689 Iași, în copia xeroxată a livretului militar făcându-se mențiunea „mână de lucru” și faptul că s-a liberat cu gradul de soldat.
Dar, potrivit prevederilor art.1 din Legea nr.309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961.
În raport cu aceste prevederi, hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, din moment ce, din probele pe care le-a administrat în cauză, nu a rezultat că intimatul-reclamant a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă și, cu atât mai puțin că acestea ar fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, așa cum cer în mod expres prevederile legale invocate mai sus.
Pe de altă parte, instanța de fond nu a cercetat în nici un mod împrejurările reținute ca fiind mai presus de voința intimatului-reclamant, drept temei pentru aplicarea prevederilor art.103 alin.1 teza a II-a C.proc.civ.
Or, potrivit prevederilor art.129 C.proc.civ., era datoare să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
În acest sens, era necesar să ceară relații de la Ministerul Apărării Naționale, Arhivele Militare, Arhivele Naționale pentru a stabili cu certitudine că intimatul-reclamant a efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă și nu în cadrul unor unități militare, iar acele detașamente de muncă au făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, cum cer expres dispozițiile art.1 din Legea nr.309/2002.
Pentru soluționarea legală și temeinică a excepției tardivității, era necesar ca instanța să verifice dacă, în perioada următoare datei de 21 februarie 2003, când intimatul-reclamant a primit hotărârea comunicată de Casa Județeană de Pensii, așa cum precizează expres în contestația adresată instanței, localitatea de domiciliu a fost izolată datorită intemperiilor iernii, iar serviciul de poștă nu a funcționat, etc. și, totodată, să observe că în hotărârea atacată este prevăzută calea de atac, termenul și instanța căreia trebuia să i se adreseze.
Astfel fiind, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă pentru rejudecare potrivit îndrumărilor date mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Harghita împotriva sentinței nr.163 din 2 iunie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza aceleiași instanțe, spre rejudecare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2004.