Validity of civil service reclassification under 2004 salary ordinance overriding prior court-confirmed rank

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată, pe calea contenciosului administrativ, reclamanta F.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, anularea Ordinului nr. 69/2005 și în consecință, menținerea Ordinului nr. 40730 din 29 noiembrie 2004 și încadrarea reclamantei pe funcția de consilier vamal superior, dispusă în baza Legii nr. 161/2003, prin decizia nr. 1163/2003 a Directorului Direcției Generale a Vămilor și menținut prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin Ordinul nr. 69 din 26 ianuarie 2005, emis în baza art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004 și cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr. 744 din 21 ianuarie 2005, s-a dispus reîncadrarea în funcția de inspector vamal gradul asistent.

Se arată că împotriva acestui ordin a formulat contestație, dar i s-a respins.

Reclamanta a considerat că, prin emiterea Ordinului nr. 69/2005, Autoritatea Națională a Vămilor a făcut o greșită aplicare a O.U.G. nr. 92/2004, încălcându-i-se drepturi recunoscute în baza Legii nr. 161/2003 și prin decizia nr. 1163/2003, prin care reclamanta a fost reîncadrată și salarizată în funcția publică de consilier vamal superior.

Totodată, a apreciat că prin emiterea Ordinului nr. 69 din 26 ianuarie 2005, cu aplicare din 1 ianuarie 2005, se încalcă principiul neretroactivității legii.

Prin sentința civilă nr. 1750 din 27 octombrie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei F.E., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța o asemenea hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Ordinul Autorității Naționale a Vămilor nr. 69 din 26 ianuarie 2005 a fost emis în mod legal, în aplicarea dispozițiilor art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, potrivit cărora funcționarii publici de execuție sunt salarizați și reîncadrați în anumite categorii și clase, beneficiind de salariul corespunzător.

Nu s-a putut reține susținerea reclamantei privind menținerea reîncadrării efectuate în baza Legii nr. 161/2003, deoarece dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004 reglementează o nouă reîncadrare, în lipsa căreia nu se poate beneficia de salarizarea stabilită potrivit ordonanței de urgență menționată. Legea nr. 161/2003 a fost abrogată prin art. 45 din O.U.G. nr. 92/2004, iar Ordinul nr. 1519/2004 s-a aplicat până la 1 ianuarie 2005, când au devenit aplicabile dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, prin emiterea Ordinului nr. 69/2005.

Instanța de fond nu a reținut nici motivul referitor la caracterul retroactiv al ordinului atacat, deoarece aplicarea acestui ordin s-a făcut în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 92/2004, cu începere de la 1 ianuarie 2005, emiterea actului administrativ atacat făcându-se, însă, la data de 21 ianuarie 2005, după obținerea avizului obligatoriu al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Recursul a fost motivat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii).

Recurentul consideră că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 6-8 din O.U.G. nr. 92/2004, care nu-i sunt aplicabile intimatei-reclamante F.E. Astfel, prin Ordinul nr. 69/2005, intimata-reclamantă menționată a fost reîncadrată în funcția publică de inspector clasa I, gradul profesional asistent, treapta I, deși anterior, în baza sentinței civile nr. 1472 din 28 octombrie 2003 a Curții de Apel București, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 7812 din 26 octombrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cea în cauză fusese reîncadrată în funcția publică de consilier superior. Se menționează că funcția de consilier superior fusese stabilită anterior în baza prevederilor Legii nr. 161/2003.

În cuprinsul recursului se mai arată că O.U.G. nr. 92/2004 a avut ca obiect reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, iar reîncadrarea funcționarilor publici s-a efectuat în temeiul Legii nr. 161/2003 și a Ordinului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. În cazul intimatei-reclamante F.E., această reîncadrare s-a materializat prin trecerea celei în cauză, în funcția de consilier superior, potrivit criteriilor de evaluare și sistemului de punctaj stabilit prin reglementările arătate.

Se mai apreciază în recursul declarat că trecerea intimatei-reclamante F.E. pe funcția de inspector asistent, constituie o modificare unilaterală a funcției publice deținute de cea în cauză, în sensul trecerii într-o funcție inferioară, contrar dispozițiilor Legii nr. 188/1999, care consacră această posibilitate, numai în baza unei sancțiuni disciplinare.

Recurentul mai consideră că dispozițiile art. 45 lit. c) din O.U.G. nr. 92/2004, prin care se abrogă orice dispoziții contrare la data intrării în vigoare a ordonanței, vizează numai dispoziții de natură salarială, având în vedere sfera de reglementare a ordonanței.

Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu materialul probator aflat la dosarul cauzei și cu dispozițiile legal incidente, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, prevede că funcționarii publici de execuție salarizați potrivit O.U.G. nr. 82/2004 se reîncadrează în grade profesionale și beneficiază de salariile prevăzute de O.U.G. nr. 92/2004. Textul art. 6 menționează, pentru fiecare categorie, clasă și grad profesional prevăzută de O.U.G. nr. 82/2004, care sunt elementele de reîncadrare corespunzătoare, prevăzute de noua ordonanță de urgență. Se observă că O.U.G. nr. 92/2004 reglementează atât reîncadrarea funcționarilor publici respectivi, cât și salarizarea acestora, în raport cu reîncadrarea efectuată.

O.U.G. nr. 92/2004 se aplică tuturor funcționarilor publici salarizați conform O.U.G. nr. 82/2004, astfel că nu se poate aprecia că în cazul intimatei-reclamante F.E., aplicarea actului normativ menționat reprezintă o retrogradare în funcție. Reașezarea funcțiilor și în mod corelativ a salariilor corespunzătoare acestora a fost aplicată tuturor funcționarilor publici, potrivit acelorași dispoziții legale.

Câtă vreme criteriul de referință al O.U.G. nr. 92/2004 l-a reprezentat încadrarea potrivit O.U.G. nr. 82/2004, nici un alt argument privind particularitățile în care s-a făcut încadrarea unui funcționar public sub reglementarea precedentă nu are relevanță, noul act normativ necuprinzând vreo distincție în acest sens. Astfel, toți funcționarii publici care au avut o anumită categorie, clasă și grad profesional potrivit O.U.G. nr. 82/2004, se reîncadrează potrivit noii reglementări într-o altă categorie, clasă și grad profesional, fără vreo altă condiționare.

Nu poate fi primit nici motivul de recurs potrivit căruia O.U.G. nr. 92/2004 reglementează numai drepturile salariale, motiv pentru care mențiunea făcută la art. 45 din ordonanța amintită, privind abrogarea oricăror dispoziții contrare nu ar presupune efectuarea unei noi reîncadrări. Față de redactarea art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, acest argument nu subzistă.

Rezultă că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, iar recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței civile nr. 1750 din 27 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2006.