Refugee descendant qualified for compensatory pension benefits; appeal dismissed and lower court order affirming eligibility upheld

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 16 iunie 2005, reclamanta G.P. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Timiș, să se dispună anularea hotărârii nr. 9624 din 3 iunie 2005, a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiară a prevederilor acestei legi.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că s-a născut la data de 21 octombrie 1942, în localitatea Ciururova, județul Tulcea, în perioada refugiului mamei sale, din Bulgaria, în România, dar pârâta a refuzat să-i recunoască calitatea de refugiată.

Prin sentința civilă nr. 259 din 28 septembrie 2005, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei G.P., a anulat hotărârea nr. 9624 din 6 iunie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanta s-a născut la data de 21 octombrie 1942, în localitatea Ciururova, județul Tulcea, pe timpul refugiului mamei sale, din Bulgaria, în România, ca urmare a aplicării Tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova, la 7 septembrie 1940.

Instanța de fond a considerat că, născându-se pe timpul refugiului părinților, reclamanta a dobândit același statut cu aceștia, fiind îndreptățită să beneficieze de drepturile prevăzute de lege, pentru această categorie de persoane.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta consideră că instanța de fond a pronunțat o soluție greșită, deoarece reclamanta s-a născut la un interval de 25 luni de la data strămutării părinților săi, dată la care nu era nici măcar concepută.

În susținerea recursului declarat, recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Timiș a invocat precizările Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi Sociale nr. 3233 din 12 septembrie 2002 și nr. 3423 din 24 septembrie 2002, potrivit cărora de dispozițiile Legii nr. 189/2000 beneficiază și copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte sau în timpul strămutării și născuți după strămutarea părinților în acea localitate, adică acei copii care s-au născut la un interval de maximum 300 de zile de la începerea strămutării părinților, cunoscut fiind că, potrivit Codului familiei, perioada legală de concepție a copilului este cuprinsă între a 180-a și a 300-a zi dinaintea nașterii.

În cauză, recurenta susține că reclamanta G.P. nu poate beneficia de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, întrucât s-a născut după 750 zile după refugiul mamei sale.

Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente care vor fi expuse în continuare:

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].

Potrivit dispozițiilor art. 2 din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței menționate, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, precum și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanta s-a născut la data de 21 octombrie 1942, în localitatea Ciururova, județul Tulcea, pe timpul refugiului mamei sale, din localitatea Eni-Mahle, județul Durostor (Bulgaria), ca urmare a încheierii Tratatului româno-bulgar din septembrie 1940.

Instanța nu poate avea în vedere motivul de recurs privind nașterea reclamantei la un interval de 750 zile după refugiul mamei sale.

Din interpretarea teleologică a prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimul respectiv, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțelese atât persoanele care au suferit persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este de necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care mama sa a fost nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a îndurat familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Rezultă că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale aplicabile.

Pe cale de consecință, recursul declarat este nefondat și va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 259 din 28 septembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2006.