Legality of statutory reclassification of public officials from principal inspector to inspector under Emergency Ordinance No. 92/2004

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul D.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună:

- anularea Ordinului nr. 69 din 26 ianuarie 2005, al Secretarului de Stat al Autorității Naționale a Vămilor, prin care s-a dispus reîncadrarea în funcția publică de inspector clasa I, gradul profesional asistent treapta I, conform O.U.G. nr. 92/2004;

- obligarea pârâtei să emită un ordin, prin care să decidă că salarizarea reclamantului să se efectueze potrivit funcției publice și gradului profesional, astfel cum a fost stabilit potrivit Legii nr. 161/2003, de inspector principal;

- obligarea pârâtei să repună pe reclamant în situația inițială, anterioară emiterii actului administrativ atacat, prin operarea în statele de funcții și de personal, în cartea de muncă, precum și restituirea diferenței dintre salariul cuvenit potrivit funcției și gradului profesional stabilite în temeiul Legii nr. 161/2003 și cel acordat potrivit gradului profesional, ca urmare a aplicării eronate a O.U.G. nr. 92/2004.

În cuprinsul acțiunii, reclamantul a invocat următoarele motive de nelegalitate:

- Ordinul nr. 69/2005, al Autorității Naționale a Vămilor retroactivează, aplicându-se începând cu 1 ianuarie 2005, fiind emis cu nerespectarea termenului prevăzut de O.U.G. nr. 92/2004;

- prin ordinul menționat au fost aplicate nelegal și incorect dispozițiile O.U.G. nr. 92/2004, care nu ar fi trebuit să-și găsească aplicabilitatea în cazul instituțiilor care au efectuat reîncadrarea funcționarilor publici conform Legii nr. 161/2003, cum este și cazul Autorității Naționale a Vămilor;

- încălcarea de către Autoritatea Națională a Vămilor, a dispozițiilor art. 36 din O.U.G. nr. 92/2004, deoarece reclamantul a avut raporturile de serviciu suspendate de drept, fiind în concediu și reluându-și activitatea după 1 ianuarie 2005, situație în care ar fi trebuit să beneficieze de salariul corespunzător funcției publice de inspector principal, în care a fost numit anterior, în baza Legii nr. 161/2003.

Prin sentința civilă nr. 942 din 19 mai 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului P.D., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța o asemenea hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin O.U.G. nr. 92/2004 s-au reglementat drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, iar conform art. 31, prevederile ordonanței de urgență se aplică și personalului vamal care are calitate de funcționar public, deci și reclamantului.

Instanța de fond a constatat că O.U.G. nr. 92/2004 a reglementat nu numai drepturile salariale, ci și alte drepturi, începând cu data de 1 ianuarie 2005, iar prin emiterea Ordinului nr. 69 din 26 ianuarie 2005 s-au pus în aplicare dispozițiile art. 6 - 8 din ordonanța menționată, privind reîncadrarea funcționarilor publici.

Sub acest aspect, instanța nu a reținut motivul de nelegalitate invocat de reclamant, privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, aceste dispoziții nefiind aplicabile reclamantului. Instanța a mai reținut că dispozițiile legale menționate sunt aplicabile tuturor funcționarilor publici de execuție salarizați potrivit O.U.G. nr. 82/2004, fiind irelevant faptul că reclamantul a fost reîncadrat conform Legii nr. 161/2003 și în baza unei sentințe civile.

Motivul de nelegalitate privind retroactivitatea Ordinului nr. 69 din 26 ianuarie 2005, nu a fost reținut, deoarece, ordinul s-a aplicat conform O.U.G. nr. 92/2004, începând cu data de 1 ianuarie 2005, iar emiterea ordinului, prin care s-au aplicat dispozițiile art. 6-8, s-a făcut în condițiile art. 43 din O.U.G. nr. 92/2004, după obținerea, la 21 ianuarie 2005, de către Autoritatea Națională a Vămilor, a avizului obligatoriu al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

Nici motivul de nelegalitate invocat privind aplicarea art. 36 din O.U.G. nr. 92/2004, nu a fost reținut.

Dispozițiile art. 36 din O.U.G. nr. 92/2004, aprobată prin Legea nr. 76/2005 sunt în sensul că „funcționarii publici ale căror raporturi de serviciu au fost suspendate în condițiile legii și care își reiau activitatea după data de 1 ianuarie 2005, vor beneficia de salarii de bază stabilite potrivit ordonanței de urgență, pentru funcția publică în care au fost reîncadrați în condițiile art. 6-8”.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București au declarat recurs, reclamantul D.P. și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Motivele invocate de recurenți au fost următoarele:

În recursul reclamantului D.P. se apreciază că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), deoarece Ordinul Autorității Naționale a Vămilor nr. 69/2005 a fost emis după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 92/2004.

Recurentul critică faptul că instanța de fond a reținut ca fiind corectă reîncadrarea efectuată de Autoritatea Națională a Vămilor, în temeiul art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, deoarece, în opinia recurentului, această reîncadrare nu trebuia făcută, întrucât fusese realizată la data de 15 iulie 2003, în temeiul Legii nr. 161/2003. Consideră că reîncadrarea pe alte funcții în temeiul O.U.G. nr. 92/2004 trebuia efectuată doar de acele instituții sau autorități publice care nu au aplicat Legea nr. 161/2003, precum și că prin reîncadrare a fost trecut pe o funcție inferioară, ceea ce nu se poate face decât în urma aplicării unei sancțiuni.

Totodată, recurentul D.P. mai critică faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare hotărâtor pentru dezlegarea pricinii (art. 30 pct. 10 C. proc. civ.), în sensul că răspunsul dat de Autoritatea Națională a Vămilor, la contestația formulată de recurent, nu a avut avizul reprezentantului funcționarilor publici din cadrul Autorității Naționale a Vămilor.

În recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

Se consideră că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

Astfel, recurentul consideră că instanța de fond a apreciat în mod greșit că dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004 îi sunt aplicabile și reclamantului.

Mai apreciază recurentul că dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, prin conținut și interpretare, vizează grila de salarizare și alte drepturi de aceeași natură ale funcționarilor publici, dar nu și funcția publică deținută de aceștia. Consideră că reîncadrarea funcționarilor publici a constat în trecerea de la un sistem de funcții, la altul, în mod unitar, pentru toți funcționarii publici și s-a efectuat în temeiul Legii nr. 161/2003.

Recurentul susține că O.U.G. nr. 92/2004 nu conține criteriile de evaluare și sistemul de punctaj în baza cărora să se poată proceda la reîncadrarea funcționarilor publici, așa cum s-a întâmplat cu Legea nr. 161/2003.

În fine, recurentul susține că art. 45 lit. c) din O.U.G. nr. 92/2004, prin care sunt abrogate orice dispoziții contrare, nu vizează decât reglementările de natură salarială, având în vedere sfera de reglementare a ordonanței, nu și raporturile juridice privind reîncadrarea funcționarilor publici, care s-a făcut în temeiul Legii nr. 161/2003.

Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu materialul probator aflat la dosarul cauzei și cu dispozițiile legale incidente, se constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, prevede că funcționarii publici de execuție salarizați potrivit O.U.G. nr. 82/2004 se reîncadrează în grade profesionale și beneficiază de salariile prevăzute de O.U.G. nr. 92/2004. Textul art. 6 menționează, pentru fiecare categorie, clasă și grad profesional stipulate de O.U.G. nr. 82/2004, care sunt elementele de reîncadrare corespunzătoare prevăzute de noua ordonanță de urgență. Se observă că O.U.G. nr. 92/2004 reglementează atât reîncadrarea funcționarilor publici respectivi, cât și salarizarea acestora în raport cu reîncadrarea efectuată.

O.U.G. nr. 92/2004 se aplică tuturor funcționarilor publici salarizați conform O.U.G. nr. 82/2004, astfel că nu se poate aprecia că în cazul intimatului-reclamant D.P., aplicarea actului normativ menționat reprezintă o retrogradare în funcție.

Reașezarea funcțiilor și în mod corelativ a salariilor corespunzătoare acestora a fost aplicată tuturor funcționarilor publici, potrivit acelorași dispoziții legale.

Câtă vreme criteriul de referință al O.U.G. nr. 92/2004 pentru reașezarea funcțiilor l-a reprezentat încadrarea potrivit O.U.G. nr. 82/2004, nici un alt argument privind particularitățile în care s-a făcut încadrarea unui funcționar public sub reglementarea precedentă, nu are relevanță, noul act normativ necuprinzând vreo nuanțare în acest sens. Astfel, toți funcționarii publici care au avut o anumită categorie, clasă și grad profesional, potrivit O.U.G. nr. 82/2004, se reîncadrează potrivit noii reglementări într-o altă categorie, clasă și grad profesional, fără vreo altă condiționare.

Instanța de fond a apreciat în mod corect că prin emiterea ordinului atacat după data de 1 ianuarie 2005, în condițiile menționate, nu s-a încălcat principiul neretroactivității.

Referitor la motivul invocat de recurentul-reclamant D.P., privind soluționarea contestației sale, de către intimata-pârâtă Autoritatea Națională a Vămilor, fără avizul reprezentantului funcționarilor publici din cadrul Direcției Regionale Vamale, urmează ca acesta să fie înlăturat, atât în dosarul de fond, cât și în cel de recurs nemenționându-se numărul și data acestui document și nici nu a fost anexat, pentru a se putea proceda la verificarea sa.

Se constată că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, urmând ca recursurile declarate în cauză să fie respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de D.P. și de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței civile nr. 942 din 19 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2006.