Inadmissibility of annulment action for property certificate due to expiration of 30-day pre-litigation hierarchy recourse period
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, upholding the lower court's decision to reject the lawsuit as inadmissible and ordering the appellant to pay 1,200 RON in litigation costs to the opposing party. The dispute concerned a claim to declare null a property ownership certificate issued by the Ministry of Economy and Commerce, which the plaintiff initially pursued through civil litigation before it was reclassified as administrative subject matter by a 2002 court decision. The decisive legal basis was Article 5(1) of Law No. 29/1990, which mandates that a claimant must address the issuing authority for remedy within 30 days of receiving the administrative act or being notified of its administrative character; the court found the plaintiff violated this prerequisite by failing to initiate the mandatory hierarchical recourse procedure within the 30-day period calculated from May 20, 2002, when the administrative nature of the act was formally established, rendering the direct judicial action inadmissible despite the certificate having been transcribed and the remedy of revocation no longer available.
Legislator headnote
Keywords
Placeholder
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 75 din 23 mai 2005, a admis excepția lipsei procedurii prealabile, prevăzută de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 și a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de R.D., în contradictoriu cu pârâții SC D.F. SA Bacău și Ministerul Economiei și Comerțului, privind constatarea nulității certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 2848.
A respins, de asemenea, ca lipsită de interes, excepția tardivității acțiunii.
Instanța a reținut că certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis de Ministerul Economiei și Comerțului, în favoarea SC D.F. SA, la data de 10 iunie 1999, iar reclamanta a luat cunoștință de existența lui, în iulie 1999, ca urmare a înștiințării primite din partea Prefecturii Bacău.
S-a mai reținut, de asemenea, că intimata-reclamantă R.D. a recurs inițial la o acțiune civilă pentru valorificarea drepturilor pretinse asupra terenului în discuție și numai ulterior, prin sentința civilă nr. 61/2002, a Curții de Apel Bacău, pronunțată în dosarul nr. 1895/2002, s-a stabilit competența materială a secției de contencios administrativ în soluționarea cererii reclamantei, privind constatarea nulității certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, menționat mai sus.
Instanța de fond a considerat data acestei sentințe - 20 mai 2002, ca fiind cea de la care urmează să curgă termenul de 30 de zile pentru inițierea procedurii prealabile prevăzută de art. 5 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, apreciind că numai din acest moment s-a „statuat asupra calificării cererii, ca act administrativ”, iar în raport cu faptul că reclamanta a formulat recurs grațios la 12 iulie 2004, a constatat inadmisibilitatea acțiunii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta, cu motivarea că recursul grațios este o procedură inutilă, în condițiile în care certificatul contestat fusese deja transcris și revocarea lui nu mai era posibilă, considerând drept absurdă situația în care un element formal și fără vocație de a realiza finalitatea prevăzută de lege, împiedică cercetarea legalității unui act.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, aplicabilă la data sesizării instanței, „Înainte de a cere instanței, anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se consideră vătămat, se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevăzut de art. 1 alin. (2), autorității emitente”.
În speță, recurenta-reclamantă a solicitat emitentului actului, retractarea acestuia, la 12 iulie 2004, așa cum rezultă din dosarul nr. 7999/2004, al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Având în vedere că aceasta luase cunoștință, la data de 20 mai 2002, că certificatul de atestare a dreptului de proprietate contestat are caracter administrativ, intrând, astfel, sub incidența legii contenciosului administrativ care implică procedura prealabilă a recursului grațios sau ierarhic, rezultă că termenul de 30 de zile pentru inițierea procedurii prealabile a fost cu mult depășit.
Pentru aceste considerente, constatând că nu există, potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge prezentul recurs.
Pe cale de consecință, în baza dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., se va admite cererea intimatei SC D.F. SA privind obligarea recurentei R.D., la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1200 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de R.D. împotriva sentinței civile nr. 75 din 23 mai 2005 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.
Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 1200 RON, către intimata-pârâtă SC D.F. SA Bacău.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2006.