Eligibility of children born during parental ethnic refuge for statutory compensation under O.G. 105/1999

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 15027/413 din 1 iunie 2005, emisă de aceasta și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În susținerea acțiunii, reclamantul a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, declarații autentificate ale unor martori care arătau că reclamantul s-a născut în perioada în care părinții săi au fost strămutați, urmare a Tratatului de la Craiova, din județul Durostor, Bulgaria, în comuna Beidaud, județul Tulcea, precum și hotărârea prin care i s-a recunoscut acestuia, calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 1602 din 5 octombrie 2005, Curtea de Apel București, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 15027/413 din 1 iunie 2005, emisă de pârâtă și a obligat-o să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, pentru perioada 18 octombrie 1941 - 6 martie 1945, începând cu 1 iunie 2005.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, față de împrejurarea că reclamantul este născut după data refugiului părinților săi și, deci, nu a suferit persecuții etnice.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. (1) lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

Cum, în cauză, s-a făcut dovada și este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinților săi, în mod corect a reținut instanța de fond că acesta, începând cu data nașterii sale, 18 octombrie 1941, a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1602 din 5 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2006.