Eligibility for refugee pensions under Law No. 189/2000: proof of refugee status and evidentiary sufficiency
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, upholding the Court of Appeal Oradea’s decision to reject the plaintiff's administrative action against the local pension agency. The dispute concerned the plaintiff's claim to beneficiary status under Law No. 189/2000, which regulates pensions for refugees, with the plaintiff arguing that children born during their parents' refuge period should be included as beneficiaries. The court held that the claim was unfounded because the plaintiff failed to provide sufficient evidence to prove that she actually suffered refugee status during the period claimed (1941–1944); the documentary evidence submitted, specifically the birth certificate, did not align with the narrative, and witness testimony contained inconsistencies regarding the duration of the refuge, thereby failing to meet the burden of proof required to establish eligibility under the cited normative acts.
Legislator headnote
AI generatedEligibility for refugee pensions under Law No. 189/2000: proof of refugee status and evidentiary sufficiency: Prin acțiune, reclamanta a solicitat recunoașterea calității de refugiat, motivând că dispozițiile Legii nr. 189/2000 nu exclud copiii născuți în timpul refugiului părinților.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 20 septembrie 2005, reclamanta Ș.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, anularea hotărârii nr. 193 din 22 iunie 2005 și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 272/CA din 24 octombrie 2005, a respins acțiunea, reținând, în esență, că reclamanta nu a prezentat dovezi în sensul celor susținute în cerere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta Ș.M., susținând că greșit instanța de fond a respins cererea sa, întrucât a prezentat suficiente dovezi în susținerea acesteia.
Recursul este nefondat.
Prin acțiune, reclamanta a solicitat recunoașterea calității de refugiat, motivând că dispozițiile Legii nr. 189/2000 nu exclud copiii născuți în timpul refugiului părinților.
Examinând actele depuse la dosar, prima instanță corect a reținut că reclamanta nu s-a aflat în situația prezentată în acțiune, întrucât din certificatul de naștere, rezultă că aceasta s-a născut la 1 martie 1935.
Pe de altă parte, în cererea de recurs, reclamanta a susținut că în anul 1941 avea vârsta de 6 ani și s-a refugiat, împreună cu familia, din localitatea de domiciliu, precizând că perioada pretinsului refugiu a fost 15 martie 1941 - 16 iunie 1944.
Nici față de această susținere nu se poate reține în favoarea recurentei-reclamante, calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, deoarece nu a prezentat acte cu care să facă dovada refugiului.
Mai mult, actele depuse la dosarul instanței de fond, la care face referire recurenta-reclamantă, sunt insuficiente, având în vedere că între declarațiile martorilor există neconcordanțe cu privire la perioada pretinsului refugiu și nu există alte înscrisuri care că confirme cele susținute.
Față de cele ce preced, recursul este nefondat și urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ș.M. împotriva sentinței civile nr. 272/CA din 24 octombrie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2006.