Ethnic persecution and forced domicile transfer as grounds for refugee status under O.G. 105/1999
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the County Pension House, upholding the appellate court's order that affirmed the claimant's status as a refugee for the period between January 1942 and March 1945 and mandated the payment of benefits under Government Emergency Ordinance No. 105/1999. The dispute concerned the validity of an administrative decision denying refugee status, with the claimant arguing she was forced to change her domicile due to ethnic persecution following the cession of Northern Transylvania, while the pension authority contended the move was a voluntary exchange rather than a result of persecution. The court ruled that the claimant met the legal definition of a "person transferred to another locality" under Article 1 of the ordinance and Government Decision No. 127/2002, as witness testimony and civil registry documents sufficiently proved she was compelled to leave her home due to ethnic persecution during the specified historical period.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 189/2000; Ethnic persecution and forced domicile transfer as grounds for refugee status under O.G. 105/1999: Conform art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, de prevederile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 15 iulie 2005, reclamanta B.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 16237 din 23 februarie 2005, recunoașterea calității de refugiat pentru perioada septembrie 1940 - martie 1945 și acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 658 din 19 octombrie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată, a obligat pârâta să recunoască reclamantei, statutul de persoană refugiată, pentru perioada 15 ianuarie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2004.
Instanța a reținut că probele administrate în cauză atestă fără echivoc existența persecuțiilor etnice și a refugiului, astfel că reclamanta se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând, în esență, că situația reclamantei nu face obiectul Legii nr. 189/2000, în condițiile în care schimbul de domiciliu a avut loc dintr-o localitate liberă, pe un teritoriu ocupat, astfel încât nu se poate considera că s-a refugiat datorită persecuțiilor etnice.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, de prevederile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin „persoană strămutată în altă localitate”, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002, privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice”.
În cauză, din declarațiile autentice ale martorilor K.A.M. și B.E., coroborate cu datele rezultate din actele de stare civilă depuse la dosar, rezultă că s-a făcut dovada, în condițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002 că, în perioada 15 ianuarie 1942 - 6 martie 1945, după cedarea Ardealului de Nord, intimata-reclamantă, împreună cu familia, a fost obligată să se refugieze din localitatea Vlaha, județul Cluj, în orașul Cluj, ca urmare a persecuțiilor exercitate asupra populației maghiare din zonă.
În concluzie, dând o corectă dezlegare cauzei deduse judecății, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 658 din 19 octombrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2006.