Refugee status and financial compensation for ethnic persecution and forced resettlement under O.G. 105/1999
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appeal filed by the County Pension House, upholding the lower court’s judgment that granted the claimant’s request to recognize refugee status and award financial benefits under O.G. nr. 105/1999 (approved by Law nr. 189/2000) for the period from September 15, 1941, to March 6, 1945. The dispute concerned the interpretation of "ethnic persecution" and "forced resettlement" under the 2000 legislation, with the claimant alleging he was displaced from his home in Northern Transylvania to Cluj after the cession of territory to Hungary in 1941, while the pension house argued the move was voluntary and not driven by ethnic persecution. Relying on Article 1(c) of O.G. nr. 105/1999 and H.G. nr. 127/2002, which define beneficiaries as those forcibly displaced due to ethnic reasons during the specified wartime regime, the Court found that authenticated witness declarations and civil registry documents proved the claimant was obligated to change his domicile due to ethnic persecution, thereby satisfying the statutory requirements for compensation.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 189/2000; Refugee status and financial compensation for ethnic persecution and forced resettlement under O.G. 105/1999: Conform art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, de prevederile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 15 iulie 2005, reclamantul B.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 16314 din 24 februarie 2005, recunoașterea calității de refugiat pentru perioada septembrie 1940 - martie 1945 și acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 noiembrie 2004.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 659 din 19 octombrie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată, a obligat pârâta să recunoască reclamantului, statutul de persoană refugiată pentru perioada 15 septembrie 1941 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 decembrie 2004.
Instanța a reținut că probele administrate în cauză atestă fără echivoc existența persecuțiilor etnice și a refugiului, astfel că reclamantul se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând, în esență, că situația reclamantului nu face obiectul Legii nr. 189/2000, în condițiile în care schimbul de domiciliu a avut loc dintr-o localitate liberă, pe un teritoriu ocupat, astfel încât nu se poate considera că s-a refugiat datorită persecuțiilor etnice.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, de prevederile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin „persoană strămutată în altă localitate”, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice”.
În cauză, din declarațiile autentice ale martorilor K.A.M. și B.E., coroborate cu datele rezultate din actele de stare civilă depuse la dosar, rezultă că s-a făcut dovada, în condițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002 că, în perioada 15 septembrie 1941 - 6 martie 1945, după cedarea Ardealului de Nord, intimatul-reclamant, împreună cu familia, a fost obligat să se refugieze din localitatea Vlaha, județul Cluj, în orașul Cluj, ca urmare a persecuțiilor exercitate asupra populației maghiare din zonă.
În concluzie, dând o corectă dezlegare cauzei deduse judecății, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 659 din 19 octombrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2006.