Jurisdictional classification of wage arrears claims by military prosecutors: labor dispute versus administrative litigation

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

J.S., S.I., V.D., B.P., C.D., I.E., C.G., O.G., B.S., L.N., M.M., N.Ș., T.M., S.V., P.V., I.I., U.T., Z.N., M.P., L.M., G.D.V., N.V., P.C., N.N., D.V. și S.G. au chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând:

- obligarea primilor doi pârâți, la restituirea sumelor de bani reprezentând sporul de vechime totală în muncă, calculate și reținute în mod ilegal pe perioada decembrie 2001 - decembrie 2004, sume ce urmează a fi actualizate corespunzător evoluției ratei inflației până la data efectuării plății;

- obligarea ultimului pârât, ca în calitate de creditor principal de credite să includă în bugetul pe anul 2005, sumele de bani necesare efectuării plății.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că îndeplinesc sau au deținut funcții de procuror militar la secția parchetelor militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și respectiv, la Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel.

Prin dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 s-au acordat atât magistraților, cât și personalului auxiliar, sporul de vechime în muncă, pe tranșe, variind între 5 - 25%.

În conformitate cu dispozițiile art. 18 C. muncii, drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțării sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, manifestări de subiectivism, abuz sau arbitrări. Cât privește dreptul derivând dintr-un raport juridic de muncă, au precizat că el este apărat și de prevederile art. 38 din Constituție.

S-a susținut, de asemenea, că sporul de vechime în muncă a fost acordat prin Legea nr. 50/1994, și că prin O.G. nr. 83/2000, vechimea în muncă nu a mai fost prevăzută, dar nici nu s-a abrogat art. 33 din Legea nr. 50/1991, republicată, care reglementa acest drept, atât pentru magistrați, cât și pentru personalul auxiliar, dovadă în acest sens fiind faptul că personalul auxiliar continuă să primească sporul de vechime în baza aceluiași text legal.

În fine, reclamanții au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 50/1996, introduse prin O.G. nr. 83/2000.

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1216 din 17 martie 2005, și-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București.

Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a acestei din urmă instanțe, prin sentința civilă nr. 1282 din 29 iunie 2005, a respins acțiunea, ca inadmisibilă, reținând că reclamanții nu au făcut dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile, prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ.

Împotriva sentinței au declarat recurs, toți reclamanții.

Ei au susținut că în mod greșit prima instanță a stabilit natura litigiului, ca fiind un litigiu de contencios administrativ, deoarece prin acțiunea introdusă au solicitat obligarea pârâților la restituirea unor sume de bani calculate și reținute în mod ilegal din drepturile salariale, pe perioada decembrie 2001 - decembrie 2004, în cuantum actualizat.

Că în realitate, este vorba de un litigiu de muncă a cărui soluționare, în primă instanță, revine instanței de judecată sesizată inițial, iar nu curții de apel, ca instanță de contencios administrativ.

Critica este întemeiată.

Cum deja s-a arătat, prin acțiunea introdusă, reclamanții J.S., S.I., V.D. ș.a., procurori militari sau persoane care au deținut această funcție, au învestit Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, cu o cerere de chemare în judecată, solicitând obligarea Ministerul Apărării Naționale, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a Ministerului Finanțelor Publice, la restituirea unei sume de bani reprezentând sporul de vechime totală în muncă, calculate și reținute în mod ilegal pe perioada decembrie 2001 - decembrie 2004, în cuantumul actualizat cu rata inflației până la data efectuării plății.

Cu un asemenea conținut, acțiunea nu este de natură fiscală, în condițiile în care nu se constată în cauză un act, o decizie sau o dispoziție de impunere, în sensul Codului de procedură fiscală și nici potrivit legii contenciosului administrativ atunci în vigoare.

Litigiului dintre părți nu-i sunt aplicabile nici prevederile art. 42 din O.U.G. nr. 177/2002, de vreme ce reclamanții nu au contestat prin acțiunea lor, „stabilirea” drepturilor salariale, ci afirmă că se consideră prejudiciați prin faptul neplății integrale a acestora, drepturi cuvenite în temeiul normelor legale aplicabile în materie.

În lipsa unor prevederi cuprinse în legi speciale, cauzei îi sunt incidente dispozițiile de drept comun în materia raporturilor juridice de muncă. În acest sens, prin prevederile art. 295 alin. (2) C. muncii, s-a stabilit că dispozițiile sale se aplică cu titlu de drept comun, și acelor raporturi juridice de muncă ce nu se întemeiază pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.

Având în vedere considerentele expuse în cele ce preced, urmează a se admite recursul și a fi casată sentința, cu trimiterea cauzei, spre competentă soluționare, Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de J.S., S.I., V.D., B.P., C.D., I.E., C.G., O.G., B.S., L.N., M.M., N.Ș., T.M., S.V., P.V., I.I., U.T., Z.N., M.P., L.M., G.D.V., N.V., P.C., N.N., D.V. și S.G. împotriva sentinței civile nr. 1282 din 29 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului București, secția litigii de muncă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2006.