Labor court jurisdiction over judicial salary tax disputes and non-applicability of administrative fiscal challenge rules

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 306 din 6 iulie 2005, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții P.V.A., B.G., V.I., G.M., N.V., M.I., B.N., A.M., B.A., C.G., N.C., V.A.P., D.E., M.V., N.B. și C.C., în contradictoriu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj și Ministerul Finanțelor Publice și a fost obligat Ministerul Public să recalculeze impozitul pe indemnizația reclamanților pe perioada 1 iulie 2002 - 28 septembrie 2004, la zi, în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, în raport cu clasa acordată prin distincția „Meritul Judiciar”.

În motivarea hotărârii s-a arătat că reclamanții au primit distincțiile intitulate „Ordinul și Medalia Meritul Judiciar”, în raport cu vechimea desfășurată în magistratură și, că urmare a acestor distincții, aceștia trebuiau să beneficieze de o reducere a impozitului care se percepe la indemnizația primită, conform prevederilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997 și O.U.G. nr. 179/1999.

Împotriva sentinței civile sus-menționate au declarat recurs, în termenul legal, atât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice.

S-a solicitat, de către recurentul-reclamant Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecarea fondului, motivat de împrejurarea că prima instanță, cu încălcarea legii, nu s-a pronunțat față de cererea de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor Publice și a Ministrului Finanțelor Publice, formulată de acest recurent. Cât privește soluționarea fondului cauzei, s-a precizat că în mod neîntemeiat instanța de fond a admis acțiunea reclamanților, reținând că, deși reale, susținerile pârâtului, referitoare la norme de tehnică legislativă, potrivit cărora abrogarea unui act normativ care, la rândul lui, a abrogat un alt act normativ, nu duce la renașterea normei anterioare, acestea nu au fost considerate aplicabile în cauză. De asemenea, s-a menționat că în mod nelegal instanța de fond a admis recalcularea impozitului pe indemnizațiile reclamanților pentru perioada 1 iulie 2002 - 1 septembrie 2004, la zi, întrucât, începând cu data de 1 septembrie 2004, a intrat în vigoare Legea nr. 303/2004, privind Statutul magistraților, prin care au fost abrogate dispozițiile art. 91 - 120 din Legea nr. 92/1992.

Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj a solicitat, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii față de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj și Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind pronunțată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, ca neîntemeiată, întrucât art. 109 din Legea nr. 92/1992 a fost abrogat prin O.G. nr. 73/1999, care a fost abrogată prin O.G. nr. 7/2001 și în final, respinsă prin Legea nr. 206/2002.

Recursurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, sunt fondate și vor fi admise, cu consecința casării sentinței nr. 306 din 6 iulie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal și a trimiterii cauzei, spre competentă soluționare, la Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 159 pct. 2 C. proc. civ., necompetența este de ordine publică, când pricina este de competența unei instanțe de alt grad, iar conform art. 20 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, atunci când hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea dispozițiilor referitoare la competența materială, cauza se va trimite, după casare, la instanța competentă.

În cauză, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată - obligarea Ministerului Public să recalculeze impozitul pe indemnizațiile reclamanților, în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, competența de soluționare a pricinii aparține, conform dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, întrucât litigiul nu este de natură fiscală și sunt aplicabile dispozițiile de drept comun în materia raporturilor juridice de muncă.

În concret, nu se contestă în speță un act, o decizie sau o dispoziție de impunere, în sensul Codului de procedură fiscală și nici potrivit legii contenciosului administrativ, și nu sunt aplicabile nici prevederile art. 42 din O.U.G. nr. 177/2002, reclamanții necontestând prin acțiunea lor „stabilirea” drepturilor salariale în interesul și sensul normei legale citate, ci faptul că impozitul ce le-a fost reținut, nu a fost calculat corect, potrivit legii.

Așa fiind, în lipsa unor prevederi din legi speciale, sunt incidente dispozițiile de drept comun în materia raporturilor juridice de muncă, în temeiul normei cuprinse în art. 295 alin. (2) C. muncii (Legea nr. 53/2003), potrivit cu care dispozițiile acestui act normativ se aplică cu titlul de drept comun, și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.

În aceste condiții, se impune admiterea recursurilor declarate în cauză, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei, spre competentă soluționare, Tribunalului Dolj, secția de conflicte de muncă și asigurări sociale, urmând ca instanța de trimitere să se pronunțe și asupra cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și a Ministrului Finanțelor Publice, formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și să examineze și celelalte motive de recurs, în vederea soluționării legale și temeinice a litigiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței nr. 306 din 6 iulie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2006.