Customs authority’s judicial fee liability: separate legal capacity negates Ministry of Finance exemption from court costs

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 5704 din 29 noiembrie 2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admis recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Arad, împotriva sentinței civile nr. 213 din 21 iunie 2005, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, s-a modificat sentința și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul F.L., ca neîntemeiată. Totodată, s-a dispus darea în debit a recurentei, cu suma de 20.000 lei vechi taxă de timbru.

Instanța a reținut că Ordinul nr. 70/2005, emis de Autoritatea Națională a Vămilor, este conform dispozițiilor art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004.

La data de 15 decembrie 2005, Autoritatea Națională a Vămilor a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 5704 din 29 noiembrie 2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, invocând dispozițiile art. 318 C. proc. civ., în sensul că darea în debit a autorității, cu sumele reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar, reprezintă o greșeală materială.

În motivarea cererii s-a arătat că Autoritatea Națională a Vămilor, conform art. 1 din H.G. nr. 165/2005, funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Finanțelor Publice; că potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997, modificată prin Legea nr. 26/1999, sunt scutite de taxa judiciară de timbru, cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Ministerul Finanțelor Publice, indiferent de obiectul acestora; că petenta nu a fost citată cu mențiunea de a timbra recursul.

Verificând cauza, Curtea constată că nu sunt întrunite cerințele art. 318 teza I C. proc. civ., întrucât darea în debit a contestatoarei cu taxa de timbru datorată, nu s-a dispus ca urmare a unei greșeli materiale. Măsura luată de instanța de recurs este legală, întrucât Autoritatea Națională a Vămilor, este subiect de drept de sine stătător, cu capacitate procesuală distinctă față de cea a Ministerului Finanțelor Publice și stă în justiție în nume propriu, astfel încât datorează taxă de timbru și timbru judiciar.

Nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 2 și 197 C. proc. fisc., care se referă la alte situații diferite de cauza supusă dezbaterii. De altfel, în același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din data de 19 decembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 2721/2005, a dispus respingerea cererii Autorității Naționale a Vămilor privind înlăturarea unor dispoziții potrivnice din cuprinsul deciziei nr. 5704/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, cerere formulată în baza art. 2811 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, contestația în anulare va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de Autoritatea Națională a Vămilor împotriva deciziei nr. 5704 din 29 noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2006.