Permanent residence application: non-retroactivity of subsequently amended domicile conditions

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 16 mai 2005, reclamantul B.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Străini din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, anularea deciziei de respingere a cererii de stabilire a domiciliului în România, cu nr. 612338/VG/S.I.V. din 24 martie 2005, comunicată la data de 30 martie 2005.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, deși a depus toate documentele necesare și îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege, cererea sa de stabilire a domiciliului a fost respinsă, întrucât, ulterior depunerii acesteia, au fost modificate condițiile pentru aprobarea unei astfel de cereri, prin Legea nr. 482/2004.

Prin sentința civilă nr. 1228 din 22 iunie 2005, a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă, instanța anulând adresa nr. 612338/G/S.I.V. din 24 martie 2005 și obligând pârâta, să aprobe cererea de stabilire a domiciliului reclamantului și să elibereze acestuia, permisul de ședere permanent.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut că reclamantul îndeplinea la momentul formulării cererii, condiția legală prevăzută de art. 71 lit. g) din O.U.G. nr. 194/2002, act normativ în vigoare la acea dată, modificarea ulterioară a prevederilor legale neputând constitui motiv legal de respingere a cererii, întrucât prevederile în speță nu pot fi aplicate retroactiv. Totodată, așa cum a rezultat din raportul întocmit de până la 11 martie 2005, în cazul reclamantului erau îndeplinite și toate celelalte condiții prevăzute de lege pentru aprobarea cererii reclamantului de stabilire a domiciliului în România.

În termen legal, împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, pârâta Autoritatea pentru Străini din Ministerul Administrației și Internelor.

Fără a se indica temeiul de drept al recursului, recurenta a arătat, în principal, că normele legale în vigoare la data emiterii deciziei contestate de intimatul reclamant, respectiv 11 martie 2005, erau cele conținute de O.U.G. nr. 194/2002, cu modificările aduse prin Legea nr. 482/2004, iar decizia Comisiei împuternicite cu soluționarea cererilor de stabilire a domiciliului în România are un caracter constitutiv de drepturi.

Examinând cauza, în raport cu critica adusă de recurentă, prin prisma art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este nefondat.

Instanța fondului a reținut corect situația de fapt și a raportat aplicarea normelor legale incidente, la momentul depunerii cererii de stabilire a domiciliului în România, de către reclamant, respectiv la data de 6 octombrie 2004. Soluția a fost justificată de necesitatea respectării principiului neretroactivității legii civile.

Cererea formulată de intimatul-reclamant la data de 6 octombrie 2004 trebuia analizată potrivit normelor în vigoare la acea dată, mai exact conform dispozițiilor O.U.G. nr. 194/2002, în formă nemodificată prin Legea nr. 482/2004 (M. Of. nr. 1116/27.11.2004).

În raport cu toate acestea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Autoritatea pentru Străini din Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 1228 din 22 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2006.