Obligation to sign road transfer protocol; non-conditionality of statutory handover on technical road classification

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, reclamantul Consiliul Județean Vrancea a solicitat obligarea pârâtei C.N. A.D.N.R. SA, la semnarea protocolului de preluare a două drumuri din proprietatea și administrarea Consiliului Județean Vrancea, în proprietatea și administrarea autorității naționale.

În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că prin H.G. nr. 1938/2004 s-a dispus transmiterea unor sectoare de drum din proprietatea publică a județului Vrancea, în aceea a statului, printre acestea numărându-se și drumurile județene Dumbrăveni - Dumitrești - Jitia, precum și Jitia - Vintileasca.

Reclamantul a mai arătat că, deși a întocmit documentația necesară și a redactat protocolul de preluare, autoritatea pârâtă refuză nejustificat să semneze documentele de predare.

Pârâta a depus întâmpinare la dosarul cauzei, prin care a invocat, pe cale de excepție, prematuritatea acțiunii reclamantei, întrucât aceasta nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pe fond a arătat că sectoarele de drum în speță nu corespund din punct de vedere tehnic a fi trecute în categoria drumurilor naționale, motiv pentru care va și iniția procedurile pentru modificarea hotărârii guvernului.

Prin sentința civilă nr. 48 din 24 mai 2005, a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă, instanța obligând autoritatea pârâtă să semneze protocolul de preluare a DJ 204 C, devenit DN 2 N Dumbrăveni - Dumitrești - Jitia, județul Vrancea și a DJ 204 H devenit DN 2R, județul Vrancea.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că potrivit art. 1 din H.G. nr. 1938/2004, părțile în cauză aveau obligația la predarea și, respectiv, preluarea unor sectoare de drum, textul de lege necondiționând preluarea, de importanța sau starea fizică în care s-ar prezenta aceste sectoare.

Totodată, instanța a mai reținut că apărarea pârâtei cu privire la prematuritatea acțiunii, nu poate fi primită, deoarece reclamanta a făcut dovada că înainte de a se fi adresat instanței, cu actul nr. 363 din 10 februarie 2005, i-a remis pârâtei, spre semnare, cele două protocoale.

În termen legal, împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, pârâta C.N. A.D.N.R. SA.

Invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 3041 C. proc. civ., recurenta a subliniat că în analiza făcută, instanța de fond a omis aspecte esențiale indicate în întâmpinarea depusă de aceasta.

Astfel, nu s-a ținut cont de faptul că cele două sectoare de drum - DJ 204 C și DJ 204 N, nu îndeplinesc condițiile de încadrare în categoria funcțională a drumurilor naționale și că C.N. A.D.N.R. SA nu are prevăzut în bugetul pe anul 2005, realizarea de lucrări necesare acestor sectoare de drum, pentru a fi încadrate în categoria mai înainte amintită.

Examinând cauza, prin prisma criticilor formulate de recurentă, dar și sub toate aspectele, în virtutea art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este nefondat.

În mod corect, instanța fondului a apreciat că sunt incidente prevederile art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în condițiile în care Consiliul Județean Vrancea a dovedit existența unui drept proteguit de lege și care a fost vătămat prin refuzul C.N. A.D.N.R. SA de a semna protocoalele de predare-preluare a unor sectoare de drum.

Așa cum rezultă din H.G. nr. 1938/2004 (M. Of. nr. 1083/22.11.2004), mai exact din art. 1 al acestui act normativ, părțile în cauză aveau obligația de a proceda la predarea (Consiliul Județean Vrancea) și, respectiv, la primirea (C.N. A.D.N.R. SA) unor sectoare de drum din județul Vrancea; potrivit alin. (2) al aceluiași text legal, „sectoarele de drum transmise conform alin. (1) se vor încadra în categoria funcțională a drumurilor naționale, potrivit anexei care face parte din prezenta hotărâre”.

Verificându-se anexa la H.G. nr. 1938/1004, s-a constatat că la pozițiile 1 și 2 sunt menționate tocmai drumurile județene care au făcut obiectul acțiunii în contencios formulate de Consiliul Județean Vrancea.

Apărările pârâtei au fost în mod just înlăturate, atâta vreme, cât hotărârea de guvern în discuție nu condiționează preluarea drumurilor, de elemente ca importanța sau starea fizică a drumurilor.

În aceste condiții, C.N. A.D.N.R. SA a fost obligată la îndeplinirea obligațiilor ce-i revin în conformitate cu H.G. nr. 1938/2004.

De altfel, așa cum rezultă din actele depuse în fața instanței de control judiciar, protocoalele de predare-primire a drumurilor județene în litigiu au fost semnate la 14 decembrie 2005, de către recurentă.

Pentru toate cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.N. A.D.N.R. SA împotriva sentinței civile nr. 48 din 24 mai 2005 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2006.