Revision petition regarding nullity of property certificate dismissed for failure to meet revision requirements
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the revision petition filed by the applicant, thereby upholding the previous appellate decision that had dismissed the original action as time-barred. The dispute concerned the absolute nullity of a certificate attesting property rights over 439 square meters of land associated with a hotel, which had been initially granted to a private company; the applicant, a public authority, had sought to annul this certificate on grounds that it was based on forged documents, but the appellate court had rejected the merits by finding the lawsuit filed beyond the one-year statutory limit. The Court rejected the revision request because the conditions for revision under Article 322, point 43 of the Code of Civil Procedure (as amended by Law No. 219/2005) were not met; specifically, the court reasoned that the earlier decision had resolved the case solely on the procedural exception of tardivité without addressing the merits, and the alleged false documents had not been formally declared false by a court, nor did they relate to the procedural defect of late filing that formed the basis of the final judgment.
Legislator headnote
AI generatedart. 322 pct. 43 C. proc. civ, art. 1 pct. 55 din Legea nr. 219/2005; Revision petition regarding nullity of property certificate dismissed for failure to meet revision requirements: Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că sesizarea instanței de contencios administrativ s-a făcut cu depășirea termenului de 1 an prevăzut de dispozițiile art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 25 iunie 2003, reclamanta A.O.R. Sibiu a chemat în judecată Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și SC C. SA Sibiu, solicitând să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.08 nr. 0559 din 2 iunie 1997, prin care s-a recunoscut în favoarea SC C. SA, dreptul de proprietate asupra 439 mp teren aferent hotelului B.
Prin sentința civilă nr. 2012 din 26 noiembrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea și a anulat actul contestat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și SC C. SA.
Prin decizia civilă nr. 2003 din 25 martie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, a admis recursurile și a modificat sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca fiind tardiv formulată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că sesizarea instanței de contencios administrativ s-a făcut cu depășirea termenului de 1 an prevăzut de dispozițiile art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.
A.O.R. Sibiu a formulat împotriva acestei ultime hotărâri, o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 4 teza a II-a C. proc. civ.
În motivarea cererii, revizuienta a susținut că, deși a învederat instanței, ilegalitatea actului administrativ dedus judecății, pe considerentul că acesta a fost emis în baza unor înscrisuri, false, rezultat al unor fapte infracționale, instanța nu le-a acordat importanță și s-a limitat la constatarea tardivității acțiunii, în raport cu dispozițiile art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.
Revizuienta a mai susținut că, întrucât prin hotărârea instanței de recurs se confirmă un act administrativ emis în baza unor înscrisuri false, ea însăși apare ca fiind dată în temeiul acestora, situație în care prin aplicarea dispozițiilor art. 322 pct. 4 teza a II-a C. proc. civ., apreciază că pe cale incidentală se poate constata existența sau nu a falsului.
Cererea de revizuire astfel formulată, urmează a fi respinsă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În conformitate cu dispozițiile art. 322 pct. 43 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 55 din Legea nr. 219/2005, „se poate cere revizuirea unei hotărâri, dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea credință sau gravă neglijență în acea cauză”.
Cum dispozițiile Codului de procedură civilă sunt de imediată aplicare, conform art. 7251 alin. (1), fără a se mai distinge între procesele pornite anterior sau după intrarea lui în vigoare și cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze, urmează a fi analizat în raport cu dispozițiile art. 322 pct. 43 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate.
În atare situație, având în vedere că hotărârea ce face obiectul cererii de revizuire, a soluționat litigiul dintre părți, pe cale de excepție, fără a mai antama fondul, precum și faptul că înscrisurile invocate ca fiind false, nu numai că nu au fost declarate ca atare, dar ele au legătură direct cu modul în care a fost emis certificatul de atestare ce face obiectul acțiunii și nicidecum cu rezolvarea excepției de tardivitate a acțiunii, în mod evident rezultă că nu se face dovada întrunirii cerințelor art. 322 pct. 43 C. proc. civ., motiv pentru care cererea de revizuire urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de A.O.R. Sibiu împotriva deciziei nr. 2003 din 25 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2006.