Timeliness of action to challenge refusal of revision of refugee status decision under Law 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the pension house, thereby upholding the Court of Appeal’s judgment which ordered the annulment of an administrative letter and the recognition of the plaintiff’s status as a beneficiary under Law No. 189/2000 for the period of displacement from 1943 to 1945. The dispute centered on whether the plaintiff’s action was filed within the statutory 30-day limit to challenge an administrative decision regarding refugee status and whether a subsequent refusal of a request for revision constituted a challengeable administrative act. The court held that the timeliness of the action had already been established by a prior high court decision, which determined that decisions under Law No. 189/2000 are subject to revision based on new evidence and that the 30-day period for filing the lawsuit commenced upon the communication of the administrative letter refusing the revision request, not the original decision.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 1 din Legea nr. 189/2000; Timeliness of action to challenge refusal of revision of refugee status decision under Law 189/2000: Recursul formulat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1230/2005, prin care s-a admis recursul, casată sentința și trimisă cauza, spre rejudecare, stabilindu-se că hotărârile pronunțate potrivit art. 1 din Legea nr. 189/2000, sunt susceptibile de revizuire, pe baza unor înscrisuri noi și că reclamantul a promovat acțiunea în termen de 30 de zile, la data de 27 noiembrie 2003, când i-a fost comunicată de către pârâtă, adresa nr. 8402, prin care a fost înștiințat de refuzul revizuirii dosarului nr. 335/2002.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul M.I. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea adresei nr. 8402 din 27 noiembrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia de a-i revizui decizia nr. 335 din 10 iunie 2002, în sensul de a-i acorda drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, de la nașterea sa.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia nr. 335/2002 i-a fost stabilit Statutul de refugiat, decizie pe care, însă, nu a contestat-o în termen, ci a formulat o cerere de revizuire, pe care a adresat-o pârâtei, solicitând majorarea perioadei de strămutare, la 2 ani și 19 zile (de la data nașterii reclamantului).
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 137 din 12 aprilie 2005, a admis acțiunea reclamantului, dispunând anularea adresei nr. 8402 din 27 noiembrie 2003 și obligând pârâta, să emită hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 17 februarie 1943 - 6 martie 1945.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul s-a născut în timpul refugiului, suferind vexațiunile morale și materiale, rezultând din condiția de persoană refugiată, cu toate consecințele decurgând din aceasta.
Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Timiș.
Recurenta a susținut, în esență, că decăderea reclamantului din dreptul de a sesiza instanța, având în vedere că actul de procedură, constând în cererea de chemare în judecată, prin care instanța a fost, învestită, în data de 5 ianuarie 2004, cu soluționarea cauzei, nu a fost îndeplinit în termenul legal de 30 de zile de la data de 18 decembrie 2002, când i s-a comunicat decizia nr. 3592 din 3 decembrie 2002.
A mai susținut că adresa comunicată recurentului-reclamant nu este un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, astfel că o eventuală acțiune poate fi îndreptată doar împotriva deciziei Comisiei, și nu împotriva unei simple adrese de menținere a deciziei inițiale.
Recursul este nefondat.
Reclamantul nu a contestat în termen decizia nr. 335 din 10 iunie 2002, emisă de pârâtă, prin care i s-a stabilit statutul de refugiat, ci a formulat o cerere de revizuire, solicitându-i pârâtei, majorarea perioadei de strămutare, la 2 ani și 19 zile (de la data nașterii).
Instanța a reținut că hotărârile emise în baza Legii nr. 189/2000 nu sunt supuse revizuirii, iar reclamantul nu a contestat decizia emisă de pârâtă, în termen de 30 de zile și a respins cererea.
Recursul formulat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1230/2005, prin care s-a admis recursul, casată sentința și trimisă cauza, spre rejudecare, stabilindu-se că hotărârile pronunțate potrivit art. 1 din Legea nr. 189/2000, sunt susceptibile de revizuire, pe baza unor înscrisuri noi și că reclamantul a promovat acțiunea în termen de 30 de zile, la data de 27 noiembrie 2003, când i-a fost comunicată de către pârâtă, adresa nr. 8402, prin care a fost înștiințat de refuzul revizuirii dosarului nr. 335/2002.
Față de cele ce preced, se constată că motivul privind excepția tardivității acțiunii a fost soluționat de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1230/2005, astfel că alte motive de recurs nemaifiind invocate, se constată că soluția instanței de fond este legală și temeinică și că recursul de față urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 137 din 12 aprilie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2006.