Mandatory CNEAA Evaluation of Distance Learning Programs under Law No. 88/1993
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the plaintiff, upholding the lower court's decision and leaving the initial judgments of the National Council for the Evaluation and Attestation of Higher Education (CNEAA) in force. The case involved a lawsuit filed by a private university seeking the annulment of CNEAA decisions that denied authorization for its distance learning programs in Sociology, Psychology, Philosophy, and Journalism, and the recovery of associated taxes. The court determined that while the institution has the exclusive competence to organize distance learning, the academic evaluation of such programs by CNEAA is mandatory under applicable law; because the CNEAA committees found the programs did not meet the required standards, the administrative decisions were deemed legal. The key legal basis for the decision was Article 60 of Law No. 84/1995, Article 3 of Government Decision No. 1011/2001, and Articles 17 and 18 of Law No. 88/1993, which establish the mandatory nature of the evaluation procedure and the CNEAA's exclusive competence in this regard.
Legislator headnote
AI generatedart. 60 din Legea nr. 84/1995; Mandatory CNEAA Evaluation of Distance Learning Programs under Law No. 88/1993: În ce privește fondul cauzei, urmează a se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 60 din Legea nr. 84/1995 și art. 3 din H.G. nr. 1011/2001, instituțiile de învățământ au competența exclusivă de a organiza forma de învățământ la distanță, în specializările pentru care au autorizare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 31 mai 2004, reclamanta U.S.H. a chemat în judecată C.N.E.A.A., solicitând anularea hotărârilor emise de acesta cu nr. 822 din 8 aprilie 2004 și nr. 1049 din 11 mai 2004, precum și restituirea sumei de 527.364.000 lei, reprezentând taxe de autorizare nedatorate.
În motivarea cererii, sale, reclamanta a arătat că în mod nejustificat, pârâtul a hotărât neautorizarea funcționării formei de învățământ la distanță pentru specializările Sociologie - Psihologie și Filosofie -Jurnalism, întrucât organizarea acestei forme este de competența exclusivă a conducerii instituției de învățământ.
Prin sentința civilă nr. 2230 din 19 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins excepția de prematuritate a acțiunii și pe fond, a respins acțiunea reclamantei, considerând că potrivit legii, evaluarea programelor pentru forma de învățământ la distanță este obligatorie și cade în sarcina C.N.E.A.A.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, U.S.H. care a invocat drept cauză de nulitate, neconcordanța dintre dispozitivul și minuta acestei hotărâri, neconcordanță determinată de lipsa din minută a mențiunii „Universității Spiru Haret”, atunci când respinge cererile conexe, precum și pentru nerespectarea normelor procedurale referitoare la soluționarea excepțiilor, invocând în acest sens, faptul că instanța nu a soluționat excepția prematurității. anterior soluționării fondului.
Pe fondul pricinii, reclamanta a criticat soluția Curții de Apel București. pentru interpretarea greșită a normelor legale. în conformitate cu care pentru aplicarea formei de învățământ la distanță nu este necesară obținerea autorizației de funcționare.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate, în raport cu criticile formulate, urmează a se reține că acestea nu se justifică.
Astfel, cazurile de nulitate invocate de recurentă nu sunt fondate; între minuta și dispozitivul sentinței Curții de Apel București, nu numai că nu sunt neconcordanțe, dar ambele reflectă întocmai modul de soluționare a pricinii. Faptul că în minută nu se mai menționează numele reclamantei, atunci când se dispune respingerea cererilor sale, nu constituie o cauză de nulitate.
Nici încălcarea normelor de procedură nu rezultă. Nu numai că recurentul nu indică care anume reguli au fost încălcate, dar soluționarea excepției de prematuritate odată cu fondul, determinată, de altfel, de faptul că nu putea fi făcută decât în contextul acestuia, nu contravine nici unei norme procedurale.
În ce privește fondul cauzei, urmează a se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 60 din Legea nr. 84/1995 și art. 3 din H.G. nr. 1011/2001, instituțiile de învățământ au competența exclusivă de a organiza forma de învățământ la distanță, în specializările pentru care au autorizare.
Ceea ce, însă, este obligatoriu, este evaluarea academică a programelor de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă conform art. 17 din H.G. nr. 1011/2001, evaluare care se face în baza procedurii instituite de Legea nr. 88/1993.
De altfel, în acest sens au fost întocmite rapoartele C.N.E.A.A., care au reținut în urma evaluării de către Comisiile de specialitate, că forma de studiu solicitată nu îndeplinește standardele obligatorii și criteriile prevăzute de Legea nr. 88/1993, art. 18 și H.G. nr. 1011/2001.
Astfel fiind și cum competența de evaluare aparține exclusiv C.N.E.A.A., prin comisiile sale specializate, iar procedura de evaluare a programelor de studiu pentru forma de învățământ la distanță este obligatorie, legal și temeinic Curtea de Apel București a apreciat ca nelegală, acțiunea reclamantei în anularea actelor emise de C.N.E.A.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de U.S.H. împotriva sentinței civile nr. 2230 din 19 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2006.