Company's liquidation-fee exemption claim fails; annulment challenge rejected, prior dismissal of appeal and tax ruling upheld
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed the annulment challenge ("contestație în anulare") filed by the company, thereby upholding the prior decision (no. 4319/2005) that had annulled the company's appeal as unfiled with the required stamp duty; that earlier annulment remains in force, and the original lower-court judgment rejecting the tax claim also stands. The dispute arose from the company's action against the tax authorities seeking partial annulment of a tax decision and a related protocol concerning an uncompensated VAT sum, which had failed at first instance and on appeal. The company argued that it was in liquidation and therefore exempt from court fees under art. 51(d) of Law No. 137/2002, as amended by art. I point 18 of Government Ordinance No. 36/2004, which exempts procedural requests made by the implicated public institution (the privatization authority). The court rejected this, holding that the exemption applies only to requests made by the public institution itself, not by a commercial company acting through its court-appointed liquidator, and that the lower court's fee ruling was a correct application of law, not a material error; the challenge was thus dismissed as unfounded.
Legislator headnote
AI generatedart. 51 lit. d) din Legea nr. 137/2002, art. 317 alin. (2) C. proc. civ, art. 51 din Legea nr. 137/2002, art. 401 din Legea nr. 137/2002, Art. 317 al. (2) C. proc. civ; Company's liquidation-fee exemption claim fails; annulment challenge rejected, prior dismissal of appeal and tax ruling upheld: 4319/2005) that had annulled the company's appeal as unfiled with the required stamp duty; that earlier annulment remains in force, and the original lower-court judgment rejecting the tax claim also stands. The dispute arose from the company's action against the tax authorities seeking partial annulment of a tax decision and a related protocol concerning an uncompensated VAT sum, which had failed at first instance and on appeal. The company argued that it was in liquidation and therefore exempt from court fees under art. 51(d) of Law No. 137/2002, as amended by art. I point 18 of Government Ordinance No. 36/2004, which exempts procedural requests made by the implicated public institution (the privatization authority). The court rejected this, holding that the exemption applies only to requests made by the public institution itself, not by a commercial company acting through its court-appointed liquidator, and that the lower court's fee ruling was a correct application of law, not a material error; the challenge was thus dismissed as unfounded.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for the contestation in annulment, which was rejected as unfounded.
Full text
Asupra contestația în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 15 octombrie 2002, SC T. SA Turnu Măgurele a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman, anularea parțială de deciziei nr. 478 din 12 septembrie 2002, emisă de Ministerul Finanțelor Publice, precum și a procesului-verbal nr. 966 din 21 iunie 2002, întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman, pentru suma de 4.977.757.428 lei, cu titlu de T.V.A. necompensat.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2487 din 3 noiembrie 2004, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 4319 din 15 septembrie 2005, a anulat, ca netimbrat, recursul declarat împotriva acestei sentințe.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, recurenta SC T. SA.
Contestatoarea a susținut că, aflându-se în proces de lichidare, îi sunt aplicabile dispozițiile art. 51 lit. d) din Legea nr. 137/2002, potrivit căruia cheltuielile implicate de acest proces cad în sarcina instituțiilor publice, în speță a A.V.A.S. - ului, în portofoliul căruia se află societatea.
S-a precizat că lichidarea voluntară a societății a fost aprobată prin O.U.G. nr. 99/1997, iar potrivit Normelor metodologice de aplicare a acesteia, lichidatorul este numit de A.V.A.S., în baza unui contract de mandat. Pe cale de consecință, cum lichidatorul este mandatat de A.V.A.S., urmează să se facă aplicarea dispozițiilor art. 1 pct. 18 din O.G. nr. 36/2004, care a modificat Legea nr. 137/2002 și potrivit căruia cererile formulate de instituțiile publice sunt scutite de taxa judiciară de timbru.
S-a susținut, de asemenea, admisibilitatea contestației în anulare, în raport cu dispozițiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ., cu motivarea că în practica judiciară se apreciază că această prevedere legală se aplică, și atunci când recursul este anulat ca netimbrat.
Contestația în anulare este nefondată.
Astfel, susținerea contestatoarei, că anularea cererii de recurs, ca netimbrată, este o soluție dată ca urmare a unei greșeli materiale, instanța de recurs ignorând prevederile art. 51 din Legea nr. 137/2002 și ale art. I pct. 18 din O.G. nr. 36/2004, este lipsită de temei legal.
Într-adevăr, potrivit art. I pct. 18 din O.G. nr. 36/2004, art. 401 din Legea nr. 137/2002 a fost modificat, în sensul că „cererile formulate de instituția publică implicată, în legătură cu calitatea de acționar al societăților comerciale aflate în portofoliul acesteia, cu procesul de privatizare, cu obligațiile decurgând din contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni, cu executarea hotărârilor judecătorești și cu orice alte acte procedurale, efectuate de și pentru aceasta, sunt scutite de plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar”.
Or, în cauză, cererea de recurs nu fusese formulată de instituția publică implicată (F.P.S./A.V.A.B./A.V.A.S. etc.), ci de către societatea comercială, prin lichidatorul stabilit în condițiile legii, astfel că textul legal invocat nu este aplicabil.
Cum cererea de recurs nu era scutită de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar, nici în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004 și ale Legii nr. 146/1997, soluția instanței de recurs este legală și temeinică, nefiind rezultatul unei greșeli materiale, așa cum s-a invocat prin contestația în anulare de față, care va fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de SC T. SA, prin lichidator SC S.Q. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 4319 din 15 septembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2006.