Recognition as victim of ethnic persecution under Law 189/2000 and active duty of court to order supplementary evidence
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice admitted the appellant’s appeal and remanded the case for retrial to the same instance, overturning the lower court’s dismissal of the action. The dispute concerned an administrative challenge by a claimant seeking recognition as a beneficiary of Law No. 189/2000 (compensation for ethnic persecution) against the local pension office, specifically regarding her status as a refugee from Bessarabia between 1940 and 1945. The appeal was founded on procedural grounds rather than a final merits determination: the Supreme Court held that the first-instance court failed to fulfill its active investigative obligations under Article 129(5) of the Civil Procedure Code by rejecting witness declarations without first ordering additional evidence, such as new witness testimonies given before the court or other official documents, to clarify the date and circumstances of the alleged displacement, given that existing official records were absent and prior witness statements were incomplete or contradictory.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 189/2000; Recognition as victim of ethnic persecution under Law 189/2000 and active duty of court to order supplementary evidence: Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 25 ianuarie 2005, reclamanta O.V. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 14016/743 din 3 decembrie 2004 și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 752 din 20 aprilie 2005, a respins acțiunea, ca nefondată.
Instanța a reținut că reclamanta nu a fost în măsură să prezinte înscrisuri oficiale din care să rezulte persecuția etnică invocată, iar declarațiile martorilor fie nu au valoare probatorie, nefiind autentificate notarial, fie sunt date de o persoană care nu a cunoscut evenimentele relatate, decât din discuții ulterioare datei la care s-au petrecut.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta.
Criticând soluția instanței de fond, recurenta a arătat că aceasta nu a ținut seama de înscrisurile ce probau condamnarea și deportarea în Serbia, a tatălui său, I.P., în anul 1953, precum și persecuția etnică la care mama ei și cei 7 copii ai familiei au fost supuși de către autoritățile din Basarabia.
Recursul este fondat, în sensul și pentru considerentele ce se vor expuse în continuare.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Dovada încadrării în situațiile prevăzute de lege, se poate face, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2002, cu înscrisuri oficiale sau, în lipsa acestora, cu declarații de martori.
În speță, nu s-au depus înscrisuri oficiale care să probeze susținerile recurentei-reclamante, iar declarațiile de martori aflate la dosar, cu excepția celei date de S.M., sunt incomplete, contradictorii în ceea ce privește perioada refugiului, iar unele dintre ele, lipsite de valoare probatorie, nefiind autentificate.
Față de această situație, instanța de fond avea obligația ca, în baza rolului ei activ și, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5), să dispună și alte probatorii, atât cu înscrisuri, cât și cu depoziții de martori date în fața instanței, pentru a clarifica data, împrejurările și motivul refugiului recurentei-reclamante, din Basarabia, în România.
Pentru clarificarea acestor aspecte pe bază de probe, Curtea admite recursul, casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de O.V. împotriva sentinței civile nr. 752 din 20 aprilie 2005, a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2006.