Eligibility for reparation under Law 189/2000: exclusion of domestic displacement not resulting from ethnic persecution

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 29 martie 2005, reclamantul R.E. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Hunedoara, anularea hotărârii nr. 1564 din 11 martie 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 108 din 22 aprilie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantului, drepturile solicitate pentru perioada 15 aprilie 1944 - 6 martie 1945.

Pentru a hotărî astfel. instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut la 2 iulie 1943, în localitatea Huș, din care, în luna aprilie 1944, a fost evacuat, împreună cu familia, în orașul Turda, unde părinții săi „au primit locuință și serviciu, în calitate de refugiați români”. A mai reținut instanța că, anterior acestei perioade, familia reclamantului se refugiase în anul 1940, din Basarabia, în orașul Huș, urmare a persecuțiilor etnice la care a fost supusă după ocuparea Basarabiei, de către trupele sovietice.

A concluzionat instanța, că în condițiile în care reclamantul s-a născut în timpul refugiului, motivat etnic, al familiei sale, în mod legal beneficiază de aceleași drepturi, ca și părinții săi.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara.

Criticând hotărârea atacată, aceasta a susținut contradictorialitatea probelor administrate în cauză. Astfel, în timp ce din hotărârea nr. 11961 din 29 octombrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Hunedoara, pentru R.V., fratele intimatului, rezultă că familia lor s-a refugiat în septembrie 1940, din Basarabia, în orașul Huș, județul Vaslui, declarațiile martorilor din această cauză - frații intimatului - susțin că refugiul din motive etnice al familiei s-a produs în aprilie 1944, din localitatea Huș, în orașul Turda.

În concluzie, susține recurenta, intimatul nu poate beneficia de dispozițiile Legii nr. 189/2000, deoarece, în varianta primei perioade de refugiu nu era născut, s-a născut, ulterior, în orașul Huș, iar în a doua variantă nu se poate susține existența persecuției etnice, deoarece ambele localități, Huș și Turda, se aflau în teritoriul administrat de Statul Român.

Recursul este fondat, în sensul și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000 beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România începând cu 6 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, fiind strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate.

În speță, recurentul însuși, în acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, susține că familia sa a fost evacuată în anul 1944, „ca urmare a apropierii frontului din răsărit, spre granița Moldovei”, afirmație susținută și de frații acestuia, în declarația autentificată depusă în dosarul de fond.

Pe cale de consecință, Curtea constată că nu sunt întrunite cerințele Legii nr. 189/2000, motiv pentru care va admite recursul declarat în cauză, va casa sentința atacată și va respinge acțiunea formulată de reclamantul R.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 108 din 22 aprilie 2005, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea reclamantului R.E.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2006.