Burden of Proof for Shareholder Status in Post-Nationalization Restitution Disputes

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la 14 martie 2005, V.E.M. a solicitat, în contradictoriu cu intimata A.V.A.S., anularea Deciziei nr. 72 din 8 februarie 2005 emisă de intimată, restituirea în natură a fostei societăți M. SA iar în subsidiar, acordarea de acțiuni la societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naționalizate ori la alte societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital.

În motivarea contestației s-a arătat că prin notificarea înregistrată la 21 septembrie 2001 s-a solicitat restituirea în natură a S.C. M. SA care a fost naționalizată în mod abuziv prin Legea nr. 119/1948. Contestatoarea este moștenitoarea soțului său care a avut calitatea de asociat și președinte al SC M. SA.

Prin sentința civilă nr. 621 din 7 iunie 2005 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis în parte contestația, a anulat decizia nr. 72 din 8 februarie 2005 emisă de A.V.A.S. A obligat-o pe intimată să emită decizia de acordare de măsuri reparatorii constând în acțiuni acordate la o societate tranzacționată pe piața de capital, urmând ca A.V.A.S. să procedeze la recalcularea valorii acțiunilor în baza activului net din ultimul bilanț contabil al SC M. SA publicat în M. Of. nr. 128 din 4 iunie 1948.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că preluarea S.C. M. SA de către stat a fost abuzivă.

Din înscrisuri oficiale a rezultat calitatea de acționar al autorului contestatoarei. Susținerea A.V.A.S. în sensul că dovada calității de acționar ar trebui făcută exclusiv cu extras din Registrul acționarilor la societatea naționalizată nu a putut fi primită, deoarece proba acestei calități poate fi făcută cu orice mijloc de probă.

Valoarea acțiunilor trebuie recalculată de către A.V.A.S., conform art. 32 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe de A.V.A.S. a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 738 A din 15 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

În considerentele hotărârii sale, instanța de apel a arătat că la data introducerii acțiunii A.V.A.S. avea calitatea de pârâtă, aceasta neinvocând excepția lipsei calității procesuale pasive.

Litigiul s-a ivit anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, astfel încât această lege nu este incidentă în cauză.

S-a făcut dovada faptului că la 4 iunie 1948 soțul contestatoarei era acționar și președinte la S.C. M. SA

A.V.A.S. a declarat recurs împotriva acestei decizii critica, întemeiată în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:

În raport de obiectul acțiunii și probele administrate în cauză, instanța a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, respectiv art. 32.1 și art. 32.2 din Normele Metodologice de aplicare a legii.

Pentru a se stabili vocația de persoană îndreptățită ultimul bilanț la care face referire art. 32 alin. (4) este insuficient, fiind necesară și dovedirea calității de acționar sau asociat la S.C. M. SA

Documentele reținute de instanța de apel nu fac dovada calității de acționar a antecesorului contestatoarei la momentul naționalizării societății întrucât nu sunt în conformitate cu art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, respectiv art. 32.1 și art. 32.2 din Normele Metodologice de aplicare a legii.

Pentru a deveni aplicabil în cauză art. 32 din lege dovada calității de acționar a autorului contestatoarei trebuia făcută cu extras din registrul acționarilor la societatea naționalizată, la data preluării abuzive a acesteia.

Actele reținute de instanța de apel fac dovada structurii acționariatului S.C. M. SA în anul 1947, astfel încât nu s-au mai depus documente care să dovedească menținerea structurii de acționariat până la data naționalizării.

Analizând hotărârea instanței de apel, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs și în raport de probele administrate în primă instanță, Înalta Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:

Conform art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv.

Imobilul pentru care se solicită măsuri reparatorii a fost preluat de stat în temeiul Legii nr. 119 din 11 iunie 1948.

La data de 29 iunie 1947 soțul contestatoarei figura în calitate de acționar la societatea M., iar adunarea generală ordinară din 29 aprilie 1948 a fost prezidată de N.V.

La 1 iunie 1948 Camera de Comerț și Industrie București a vizat spre publicare în Monitorul Oficial, procesul verbal nr. 48 al adunării generale ordinare care s-a desfășurat la 29 aprilie 1948 sub președinția lui N.V.

Coroborând aceste înscrisuri cu adresa nr. 1033101 din 7 decembrie 2004 emisă de Ministerul Administrației și Internelor, Direcția Municipiului București a Arhivelor Naționale, în care se arată că nu se dețin liste cu acționarii societății S.C. M. SA din anul 1948, instanța a apreciat că s-a făcut dovada că, cel puțin la 1 iunie 1948 autorul contestatoarei era acționar la societatea naționalizată în temeiul legii din 11 iunie 1948. În condițiile probatoriului menționat administrat de către contestatoare, revenea A.V.A.S. sarcina de a dovedi că după data de 1 iunie 1948 și până la naționalizare, N.V. a pierdut calitatea impusă de art. 3 din Legea nr. 10/2001 pentru ca succesoarea sa să beneficieze de măsuri reparatorii.

Nu se poate face aplicarea în cauză a cerințelor art. 32.1 și art. 32.2 din H.G. nr. 498/2003.

Hotărârea de guvern prin care s-au adoptat Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, nu putea adăuga la aceasta. Or, Legea nr. 10/2001 nu impune ca dovada calității de acționar sau de asociat la respectivele entități juridice să se facă într-o anumită modalitate. Faptul că actul guvernului adaugă la lege rezultă cu evidență chiar din formularea folosită „întrucât ultimul bilanț la care face referire alin. (4) al art. 32 din lege este insuficient…”.

Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte a considerat că instanțele de fond au făcut aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente în cauză, motiv pentru care nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, cu consecința păstrării hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata A.V.A.S. împotriva deciziei civile nr. 738 A din 15 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2006.