Refugee status under Law 189/2000 and sufficiency of evidence for post-1940 displacement claims
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appellant's appeal, quashed the appellate court's dismissal, and remanded the case for retrial, effectively allowing the claimant to pursue further evidentiary proof. The dispute involved a claim by a minor's descendant against the county pension house to annul a decision denying refugee benefits under Law No. 189/2000 for the period of March 1944 to March 1945, based on the alleged flight from Soviet-occupied Bessarabia. The Supreme Court found that while existing documentary evidence regarding the father's arrest and deportation constituted a beginning of proof, it was insufficient on its own, necessitating the supplementation of evidence with documents to prove refugee status during the specified period, citing Article 313 of the Code of Civil Procedure as the basis for remanding the case to the court of appeal to complete the evidentiary proceedings.
Legislator headnote
AI generatedart. 313 C. proc. civ; Refugee status under Law 189/2000 and sufficiency of evidence for post-1940 displacement claims: Așa fiind și văzând și dispozițiile art. 313 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamant, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 4 noiembrie 2002 reclamantul D.N. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Botoșani, solicitând anularea deciziei nr. 0092 din 19 septembrie 2002 și să se constate că beneficiază de dispozițiile Legii nr. 189/2000, ca persoană refugiată, pentru perioada martie 1944 - martie 1945.
În motivarea cererii reclamantul arată că, fiind minor la acea dată, împreună cu mama sa, E.D., a părăsit comuna Balotina din județul Bălți (fosta URSS) și s-a refugiat în România, locuind vremelnic la diverse adrese.
Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 168 din 11 decembrie 2002 a respins ca nefondată acțiunea.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul D.N., susținând că, din cele două declarații de martori atașate la recurs, rezultă susținerile sale privitoare la refugiu.
Recursul este nefondat.
Cu înscrisurile depuse la dosar s-a făcut dovada că D.G., tatăl recurentului-reclamant a fost grefier la Judecătoria Glodeni până la 28 iunie 1940, când Basarabia a fost ocupată de sovietici și că mama reclamantului a primit pensie de urmaș.
Cu declarațiile martorilor R.N. și P.G. date în fața notarului s-a dovedit că D.G., a fost arestat și deportat de sovietici în anul 1940, când au ocupat Basarabia.
Având în vedere, însă, că înscrisurile prezentate reprezintă numai un început de dovadă, este necesară suplimentarea probatoriilor cu acte, pentru ca reclamantul să facă dovada că a fost refugiat în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945.
Așa fiind și văzând și dispozițiile art. 313 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamant, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.N. împotriva sentinței nr. 168 din 11 decembrie 2002 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2003.