Obligation of public authorities to issue reasoned decisions in response to tax law notifications for compensation of expropriated properties

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiune, reclamanții B.G.Z. și L.E.E. au chemat în judecată I.S.T.Î.S. București, solicitând instanței ca prin hotărârea dată, să facă aplicarea prevederilor art. 41 raportat la art. 23 din Legea nr. 10/2001, cu motivarea că au depus notificare pentru plata de despăgubiri, potrivit art. 12 din Legea nr. 10/2001, notificare la care pârâtul nu a răspuns prin decizie sau dispoziție motivată.

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 485 din 8 aprilie 2002, a admis cererea și a obligat pârâtul să emită decizie sau dispoziție cu privire la notificarea formulată.

Apelul declarat de pârâtul I.S.T.Î.S. București, a fost respins prin decizia nr. 332 din 23 septembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, cu motivarea că apelantul avea obligația de a emite decizie sau dispoziție motivată, conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizie a declarat recurs pârâtul I.S.T.Î.S. București, susținând că le-a transmis punctul de vedere, referitor la notificările formulate, însă instanța nu s-a pronunțat asupra acestuia.

Prin decizia nr. 143 din 16 ianuarie 2003 pronunțată de Înalta Curți de Casație și Justiție, Secția civilă, a fost admis recursul pârâtului, a casat decizia atacată precum și sentința civilă nr. 485 din 8 aprilie 2002 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, și a trimis cauza spre rejudecare în fond la Tribunalul București.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte, a reținut, în esență, că după ce se va pune în vedere reclamanților să-și precizeze acțiunea introductivă, care este deficitar formulată, instanța se va pronunța asupra fondului pretins, drept invocat prin acțiune.

Analizând cauza în raport de dispozițiile art. 315 C. proc. civ., Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 386 din 14 aprilie 2004, a admis cererea formulată de reclamanți și a obligat pârâtul să emită o decizie motivată, conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, reclamanții B.G.Z. și L.E.E. și pârâtul I.S.T.Î.S. București.

În motivarea apelului, reclamanții au solicitat înlocuirea art. 23 alin. (1) cu art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, întrucât pârâtul ar putea respinge notificarea, dând naștere unui alt proces.

Pârâtul apelant, a susținut că nu poate emite o decizie, întrucât reclamanții nu și-au precizat acțiunea, iar pe de altă parte nu dispune de resurse financiare proprii pentru a acorda despăgubirile cuvenite.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 658 din 11 aprilie 2005, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanți și pârât, cu motivarea că instanța de fond s-a pronunțat în limita în care a fost sesizată în sensul art. 129 alin. (6) C. proc. civ.

În ceea ce privește apelul declarat de pârâtul I.S.T.Î.S. București, a reținut că potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, are obligativitatea de a răspunde notificărilor formulate de reclamanți.

Împotriva deciziei dată în apel prin care s-a păstrat sentința tribunalului, a declarat recurs pârâtul I.S.T.Î.S. București, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., susținând în esență, că a răspuns notificărilor formulate de intimații reclamanți, în sensul că nu pot face o ofertă, nefiind ordonatori principali de credite dar nu a făcut demersurile către forul superior, neexistând reglementări cu privire la modul de acordare a despăgubirilor.

Recursul nu este întemeiat.

În prezenta cauză, reclamanții au urmat procedura prevăzută de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, notificând pârâtul, prin executorul judecătoresc, cu completarea în echivalent a despăgubirilor pentru imobilul în litigiu.

Întrucât nu au primit nici un răspuns la notificarea formulată s-au adresat instanței de judecată, solicitând după casarea cu trimitere, obligarea pârâtului de a emite o decizie sau dispoziție motivată.

Cu adresa nr. 758 din 21 martie 2002 pârâtul a transmis reclamanților punctul de vedere referitor la notificările formulate, fără a emite însă o dispoziție sau decizie motivată, deși avea această obligație conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Cum reclamanții au urmat procedura prealabilă administrativă, iar pârâtul nu a răspuns notificărilor formulate, în sensul dispozițiilor legale mai sus citate, soluțiile pronunțate de cele două instanțe sunt legale.

În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâtul I.S.T.Î.S. București, este nefondat, și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul I.S.T.Î.S. împotriva deciziei nr. 658 din 11 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 mai 2006.