In-kind restitution denied for road-occupied expropriated plot; monetary compensation upheld.

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de față a reținut următoarele:

Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 191 din 7 aprilie 2003, pronunțată în dosarul nr. 8016/2002, a respins contestația formulată de C.H.A. în contradictoriu cu Primăria municipiului Craiova împotriva dispoziției nr. 6543/2002 emisă de pârât prin care s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru suprafața de teren de 700 mp situată în Craiova.

În motivarea sentinței se arată că, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, terenul solicitat a fi restituit în natură este afectat de lucrări de investiții și zonă aparținătoare blocului edificat pe teren.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 317 din 7 noiembrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 3382/2003, a admis apelul declarat de reclamant, a anulat sentința cu reținerea cauzei spre rejudecare.

Pentru a pronunța decizia s-a reținut că pentru justa soluționare a cauzei se impune efectuarea unei cercetări locale pentru a se verifica dacă restituirea în natură este sau nu posibilă.

După efectuarea probatoriului dispus, instanța de apel, prin decizia nr. 2820 din 10 septembrie 2004 a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului.

În considerentele deciziei se arată că, urmare a realizării scopului exproprierii, din întreaga suprafață de 700 mp, au rămas două terenuri în suprafață de 80 mp și respectiv 140 mp.

Se arată că suprafața de 80 mp este un scuar, la intersecția a două străzi, în mijlocul carosabilului, motiv pentru care nu poate fi restituită în natură.

Suprafața de 140 mp, situată în spatele blocului, este amenajată ca spațiu verde și traversată de alei de acces.

Conchide instanța, că față de dispozițiile art. 11, art. 23 și art. 36 din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură nu este posibilă, deoarece primul teren reprezintă o amenajare rutieră, iar cel de-al doilea servește bunei utilizări a blocului de locuințe.

Împotriva deciziei a declarat recurs apelantul-reclamant întemeiat în baza dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ.

Prin dezvoltarea motivelor de recurs este criticată decizia pentru cele ce succed.

Hotărârea nu este motivată conform probelor de la dosar, deoarece terenul în suprafață de 80 mp, denumit scuar, nu este situat în mijlocul străzii și nu a fost inclus în hotărârea consiliului local; pe acest teren nu trec conducte și nu sunt amenajări, fiind posibilă restituirea în natură, astfel cum se arată și în expertiză, cu atât mai mult cu cât terenul nu este evidențiat în hotărârea administrativă.

Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate și în raport de probele administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, în situația în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial.

Porțiunea de teren rămasă liberă se restituie în natură doar dacă nu este afectată servituțiilor legale ori altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale.

În această ipoteză, lucrările ocupă funcțional întregul teren, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.

Din probele efectuate, expertiza tehnică judiciară și cercetarea la fața locului, a rezultat că terenul expropriat este ocupat funcțional de lucrările efectuate.

Astfel, suprafața de teren de 80 mp, ce face în fapt obiectul recursului, se află la intersecția dintre străzile Î. și N. astfel cum rezultă din schița de amplasament și delimitare (fila 46 dosar fond) și procesul-verbal încheiat cu ocazia efectuării cercetării locale (fila 20 dosar apel).

Împrejurarea că în Hotărârea Consiliului local nr. 147/1999 nu este menționat în mod expres scuarul este lipsit de relevanță, câtă vreme sunt menționate cele două străzi, Î. și N., precum și caracteristicile acestora: lungimea și lățimea carosabilului, trotuarele, natura îmbrăcăminții drumului (filele 58-62 dosar fond), scuarul fiind astfel inclus la intersecția celor două străzi.

Cum terenul expropriat este ocupat funcțional în întregime, dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 au fost corect aplicate în calea devolutivă de atac a apelului.

Referitor la criticile întemeiate în baza dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ. se constată cele ce urmează.

Urmare a anulării sentinței civile nr. 191/2003, instanța de apel a fost investită cu soluționarea în fond a acțiunii civile formulate de reclamantul C.H.A., prin care a solicitat retrocedarea în natură a unor suprafețe din terenul expropriat.

Prin dispozitivul deciziei recurate, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., instanța de apel s-a pronunțat asupra cererii introductive de instanță, în sensul respingerii acesteia ca nefondată.

În decizia recurată, potrivit dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., sunt arătate considerentele de fapt și de drept ce au condus la formarea opiniei instanței, așa cum de altfel s-a arătat în partea descriptivă a prezentei decizii.

Recurentul, deși a indicat drept motiv de recurs, și pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., nu precizează care este actul juridic dedus judecății pe care instanța l-a interpretat greșit ori i-a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit îndoielnic al acestuia, așa încât temeiul de drept invocat este pur formal.

Indică recurentul drept temei al recursului și motivele prevăzute de pct. 10 al art. 304, fără a menționa care este acea probă administrată de natură să conducă la reținerea unei alte situații de fapt și deci, la pronunțarea unei alte soluții decât cea adoptată.

Așa cum s-a arătat, decizia recurată este redactată cu respectarea dispozițiilor art. 261 C. proc. civ. în sensul menționării probelor ce au condus la formarea convingerii instanței.

Înalta Curte, constatând că motivele de recurs întemeiate în baza dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ. nu au corespondent în cauză, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.H.A. împotriva deciziei nr. 2820 din 10 septembrie 2004 a Curții de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2006.