Restitution denial quashed and remanded for fresh re-hearing over cursory rationale and missed standing proof.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the claimant's appeal, quashed the appellate decision (no. 2534/2004 of the Suceava Court of Appeal) and remanded the case to the same court for a fresh devolutive re-hearing of the appeal, thereby leaving the contested administrative denial of restitution under Law no. 10/2001 unresolved pending this new review. The dispute concerned a challenge to the mayor's order rejecting a notification for restitution in kind or by equivalent of a house and land formerly owned by the claimant's late mother, on grounds that the building was destroyed, the land had been allocated to a third party under Law no. 18/1991, and that the claimant allegedly failed to prove standing. The Court held that the lower courts erred by denying the claim with a cursory and unsubstantiated rationale: the destruction of a building does not eliminate the land, the claimant's request expressly covered restitution by equivalent, the mother's unchallenged status as current tabular owner was ignored, and a valid, uncontested inheritance certificate established the claimant's active procedural standing. The decision is based on procedural fault (Articles 312(3) and 313 of the Civil Procedure Code), requiring the remand court to clarify the manner of state acquisition, the extent of the claimant's rights given the property's current legal and factual status, and applicable reparatory measures under Law no. 10/2001.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 313 C. proc. civ, art. 312 alin. (3) C. proc. civ; Restitution denial quashed and remanded for fresh re-hearing over cursory rationale and missed standing proof: 2534/2004 of the Suceava Court of Appeal) and remanded the case to the same court for a fresh devolutive re-hearing of the appeal, thereby leaving the contested administrative denial of restitution under Law no. 10/2001 unresolved pending this new review. The dispute concerned a challenge to the mayor's order rejecting a notification for restitution in kind or by equivalent of a house and land formerly owned by the claimant's late mother, on grounds that the building was destroyed, the land had been allocated to a third party under Law no. 18/1991, and that the claimant allegedly failed to prove standing. The Court held that the lower courts erred by denying the claim with a cursory and unsubstantiated rationale: the destruction of a building does not eliminate the land, the claimant's request expressly covered restitution by equivalent, the mother's unchallenged status as current tabular owner was ignored, and a valid, uncontested inheritance certificate established the claimant's active procedural standing. The decision is based on procedural fault (Articles 312(3) and 313 of the Civil Procedure Code), requiring the remand court to clarify the manner of state acquisition, the extent of the claimant's rights given the property's current legal and factual status, and applicable reparatory measures under Law no. 10/2001.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited as the legal basis for admitting the appeal and quashing the appellate decision.
Cited as the ground for remanding the case to the same court for retrial of the appeal.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la 12 decembrie 2003 pe rolul Tribunalului Suceava, reclamantul G.Z. a solicitat în contradictoriu cu Primăria comunei Stulpicani ca instanța să desființeze dispoziția nr. 74 din 31 octombrie 2003 prin care i s-a respins notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 pentru restituirea în natură sau prin echivalent a unui imobil din comuna menționată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a solicitat să-i fie restituite casa și terenul ce au aparținut mamei sale, E.H.(H.), pe care o moștenește, însă solicitarea i-a fost respinsă cu motivarea că bunul respectiv a fost distrus fără a se cunoaște cauzele distrugerii.
Tribunalul Suceava, prin sentința civilă nr. 463 din 18 mai 2004 a respins contestația ca nefondată, reținând în esență că:
- imobilul a fost distrus, fără a se cunoaște cauzele;
- în C.F. figurează ca proprietar mama reclamantului, dar nu s-a făcut dovada în ce împrejurări bunul a fost trecut în proprietatea statului;
- în prezent terenul în litigiu a fost atribuit conform prevederilor Legii nr. 18/1991 unei alte persoane (numita P.P.).
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 2534 din 1 octombrie 2004, cu o motivare similară celei a instanței de fond; s-a arătat în plus că reclamantul nici nu și-a dovedit calitatea procesuală activă.
Prin recursul de față reclamantul a criticat hotărârile, susținând că în mod greșit i-a fost respinsă contestația; a invocat în drept prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul este întemeiat în sensul considerațiilor ce succed.
Ambele instanțe au analizat sumar probatoriile administrate, au manifestat lipsă de rol activ și au respins contestația cu o motivare lapidară și neconvingătoare.
Astfel, instanțele au reluat, fără nici o dovadă, susținerea pârâtei în sensul că „imobilul” ar fi fost distrus, deși este evident că numai clădirea a fost, eventual, desființată iar terenul există și a fost atribuit altei persoane.
Pe de altă parte, contestatorul a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent, astfel încât soluția respingerii, pe motiv de distrugere a bunului, a notificării, este principial greșită.
Pe de altă parte, instanțele nu au tras nici o concluzie din împrejurarea necontestată că mama reclamantului figurează și în prezent ca proprietar tabular al imobilului. Faptul că, în pofida acestei realități juridice, terenul a fost atribuit altei persoane, nu poate constitui un temei pentru respingerea solicitării reclamantului.
În fine, instanțele au omis să observe că există un certificat de moștenitor, a cărui validitate nu a fost contestată, care tinde să con fere reclamantului legitimare procesuală activă.
Este deci evident că instanțele nu au lămurit pe deplin împrejurările esențiale ale cauzei, ceea ce a condus la aplicarea greșită a legii. În consecință, Înalta Curte va admite recursul în baza dispozițiilor art. 312 alin. (3) și art. 313 C. proc. civ. și va casa decizia pronunțată în apel, trimițând cauza pentru o nouă judecată devolutivă a acestei căi de atac la aceeași instanță.
Rejudecând apelul, instanța de trimitere va trebui să lămurească, prin administrarea de noi probatorii aspectele privind:
- în modul de trecere a imobilului în stăpânirea statului;
- întinderea drepturilor reclamantului în raport de situația actuală, de fapt și juridică, a bunului respectiv;
- eventualele măsuri reparatorii aplicabile în contextul prevederilor Legii nr. 10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul G.Z. împotriva deciziei nr. 2534 din 1 octombrie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2006.