Prosecution appeal against revocation of pre-trial detention dismissed; release order upheld
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the prosecution's appeal, upholding the appellate court's order to revoke pre-trial detention and release the defendant, thereby allowing the initial conviction for a two-year and six-month prison sentence to stand with the time served in preventive custody counted toward it. The dispute concerned the legality of maintaining pre-trial detention after the first-instance trial concluded, where the prosecution argued that the original grounds for detention under Article 148(h) of the Code of Criminal Procedure remained unchanged, while the defense contended the measure had become unreasonable given the specific circumstances. The Supreme Court ruled that the passage of approximately nine months in preventive custody rendered the continued detention disproportionate and equivalent to de facto execution of the sentence, as the defendant had no prior criminal record, failed to execute any fraudulent bank transactions, and the risk of flight or recidivism was not substantiated by evidence of foreign card usage; consequently, the court applied Articles 160b(2) and 300 of the Code of Criminal Procedure to confirm that preventive detention must be limited to what is strictly necessary and reasonable relative to the gravity of the offense and the individualized penalty.
Legislator headnote
AI generatedart. 148 lit. h) C. proc. pen, art. 300 C. proc. pen, art. 3859 pct. 18 C. proc. pen; Prosecution appeal against revocation of pre-trial detention dismissed; release order upheld: În raport cu cele arătate, s-a dispus, în temeiul art. 160b alin. (2) și art. 300 C. proc. pen., revocarea măsurii arestului preventiv și punerea în libertate a inculpatului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Craiova, secția penală, ca instanță de apel, prin încheierea din 8 septembrie 2006, pronunțată în ședință publică, a dispus, printre altele, revocarea măsurii arestului preventiv, față de inculpatul C.V.M., zis H. și a dispus, punerea în libertate a inculpatului, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 135/2005 emis de Tribunalul Dolj.
Curtea de Apel a reținut că, reținerea inculpatului, continuată de arestarea preventivă, a fost dispusă la data de 15 decembrie 2005, în temeiul dispozițiilor art. 148 lit. h) C. proc. pen.
Raportat la aceste temeiuri, instanța a constatat că, în prezent, acestea nu mai subzistă și, ca atare nu se mai impune menținerea stării de arest preventiv.
Astfel, de la data arestării și până în prezent a trecut o perioadă de aproximativ 9 luni, perioadă de timp rezonabilă, raportat la pericolul social concret al faptelor, pentru care este judecat inculpatul, la limitele de pedeapsă, prevăzute de lege și la posibilitățile de individualizare a executării eventualei pedepse.
Se remarcă faptul că inculpatul nu a reușit efectuarea nici unei tranzacții bancare și că, deocamdată, nu s-a stabilit dacă și în ce măsură, cardurile în discuție, puteau fi efectiv folosite, la retragerea de numerar, din ATM - urile băncilor române. În același timp, nici organele de urmărire penală nu susțin o eventuală intenție de folosire a cardurilor respective în străinătate și nu fac dovada faptului că acest lucru ar fi fost posibil.
Instanța a reținut și faptul că inculpatul nu are antecedente penale iar toate aceste aspecte, reunite, nu pot conduce la concluzia unei gravități deosebite a faptelor, gravitate care să determine o tulburare a societății în cazul lăsării în libertate a inculpatului, în acest moment.
Instanța a considerat, așadar, că menținerea în continuare a măsurii arestării preventive ar conduce la depășirea unui termen rezonabil al acesteia, raportat la gravitatea faptei și la persoana inculpatului, perioada de detenție trebuie raportată la natura și circumstanțele fiecărei cauze.
În raport cu cele arătate, s-a dispus, în temeiul art. 160b alin. (2) și art. 300 C. proc. pen., revocarea măsurii arestului preventiv și punerea în libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, s-a declarat recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, invocând art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., și susținând că, în mod greșit, a fost revocată arestarea preventivă, deoarece, nu s-au schimbat cu nimic, temeiurile avute în vedere, la luarea acelei măsuri preventive.
Recursul parchetului este nefondat.
Din actele dosarului, rezultă că, prin soluționarea cauzei în primă instanță și condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, în sensul că deținerea preventivă, de peste 9 luni, devine nerezonabilă, în raport cu cuantumul pedepsei aplicate.
Menținerea arestării preventive a inculpatului, în aceste condiții, ar însemna în fapt, executarea pedepsei aplicate, în stare de arest preventiv, ceea ce nu este de admis.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să respingă recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, ca nefondat, menținând, astfel, încheierea atacată.
Văzând și reglementarea plății onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva încheierii din 8 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală, în dosarul nr. 1186/P/2006, privind pe inculpatul C.M.V.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei pentru asistența juridică a intimatului inculpat C.M.V. se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 septembrie 2006.