Maintenance of preventive detention post-conviction based on public order threat under Art. 160b CPP and ECHR Art. 5(1)
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the defendant’s appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal’s order to maintain preventive detention and ordering the appellant to pay 100 RON in judicial expenses. The dispute concerned the legality of the continued preventive detention of a defendant convicted in first instance to seven years’ imprisonment for aggravated robbery in a continued form; the defendant argued that the grounds for detention no longer existed, while the state argued that the threat to public order persisted. The High Court relied on Articles 300 and 160b(3) of the Code of Criminal Procedure, which require courts to verify the legality of detention during trial and order its maintenance if grounds persist, alongside Article 5(1)(a) and (c) of the European Convention on Human Rights, finding that the first-instance conviction for an offense carrying a penalty exceeding four years justified the continued deprivation of liberty to prevent flight and protect public order.
Legislator headnote
AI generatedart. 160b alin. (3) C. proc. pen, art. 3002 C. proc. pen, art. 75 lit. c) C. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Maintenance of preventive detention post-conviction based on public order threat under Art. 160b CPP and ECHR Art. 5(1): Conform art. 160b alin. (3) din același cod, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din 28 iulie 2006, pronunțată în dosarul nr. 563/2006, Curtea de Apel Tg. Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului D.I. și a amânat soluționrea cauzei la 8 septembrie 2006.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs, argumentând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive și a solicitat casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive.
Recursul este nefondat, pentru motivele ce urmează:
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b.
Conform art. 160b alin. (3) din același cod, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Potrivit art. 5 pct. 1 din C.A.D.O.L.F., referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul D.I. a fost arestat în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune [(lit. c)].
Ulterior, măsura arestării a fost menținută pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent [(art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenție)], în speță, în temeiul condamnării inculpatului, la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în forma continuată, pedeapsă aplicată prin sentința penală nr. 132 din 1 iunie 2006 a Tribunalului Mureș.
Chiar dacă sentința nu a rămas, încă, definitivă, menținerea arestării preventive a inculpatului este justificată, acesta fiind trimis în judecată și condamnat în primă instanță pentru o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și pentru care există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică [(infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (21) lit. a) și b), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. c) C. pen.)].
Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 3002 C. proc. pen., raportate la art. 160b alin. (1) și (3) din același cod, cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) din C.A.D.O.L.F., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, încheierea atacată fiind legală și justificată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I. împotriva Încheierii de ședință din 28 iulie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, secția penală, în dosarul nr. 563/2006.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 august 2006.