Maintenance of preventive detention under Law No. 143/2000 due to subsisting danger to public order
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeals as unfounded, upholding the Court of Appeal's order to maintain the preventive detention of two defendants and obliging them to pay judicial costs. The dispute concerned a review of the legality of preventive detention imposed after the defendants were indicted and subsequently convicted in first instance to prison sentences of eight and six years for an offense under Article 2, paragraph (2) of Law No. 143/2000. Relying on Articles 160(3), 300(2), and 385(15)(1)(b) of the Code of Criminal Procedure, the court determined that the original grounds for detention—specifically the presumption of guilt for an offense carrying a sentence exceeding four years and the concrete danger to public order—remained subsisting, thereby validating the continued deprivation of liberty.
Legislator headnote
AI generatedart. 160b C. proc. pen, art. 160b alin. (3) C. proc. pen, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Maintenance of preventive detention under Law No. 143/2000 due to subsisting danger to public order: Din actele dosarului rezultă că inculpații au fost trimiși în judecată în stare de arest și condamnați în primă instanță alături de alții pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 iar prin sentința penală nr. 530 din 2 mai 2006 au fost condamnați la 8 și respectiv 6 ani de închisoare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 29 iunie 2006, Curtea de Apel București, având pe rol soluționarea apelurilor procurorului și inculpaților M.D.C. și D.C., făcând aplicarea art. 3002 și art. 160b C. proc. pen., a menținut starea de arest a acestora.
Pentru a hotărî astfel, instanța a motivat că inculpații se află în situația prevăzută de art. 160b alin. (3) C. proc. pen., respectiv la momentul verificării legalității și temeiniciei arestării preventive a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Împotriva încheierii au declarat recurs cei doi inculpați cu motivarea că temeiurile arestării nu mai subzistă și au cerut revocarea acestei măsuri preventive.
Recursurile inculpaților nu sunt fondate.
Din actele dosarului rezultă că inculpații au fost trimiși în judecată în stare de arest și condamnați în primă instanță alături de alții pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 iar prin sentința penală nr. 530 din 2 mai 2006 au fost condamnați la 8 și respectiv 6 ani de închisoare.
În cauză, în mod corect instanța de apel a reținut că subzistă temeiurile care au determinat arestarea, respectiv există indicii că inculpații au comis infracțiunea pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Așa fiind, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile și va obliga pe fiecare recurent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.D.C. și D.C. împotriva încheierii de ședință din data de 29 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 22277/3/2004.
Obligă pe recurenți inculpați să plătească statului sumele de câte 100 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 august 2006.