Ethnic refugee benefit eligibility for individuals born during parental displacement under Law 189/2000

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 24 aprilie 2002, reclamanta R.E. a a solicitat anularea hotărârii nr. 143 din 15 aprilie 2002, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice.

Curtea de Apel Oradea a pronunțat sentința nr. 260 din 13 mai 2002, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 143 din 15 aprilie 2002 și a obligat pârâta să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, reclamanta s-a născut în localitatea în care părinții săi au fost strămutați din motive etnice și a avut statutul de refugiat, până la încetarea motivului de strămutare, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru a beneficia de drepturile acordate prin această lege.

ÎImpotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală și netemeinică.

Recurenta a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere Precizările nr. 1026 din 29 martie 2002, ale Casei Naționale de Pensii, potrivit cărora nu beneficiază de dispozițiile Legii nr. 189/2000, copiii care s-au născut în perioada de strămutare a părinților. De asemenea, recurenta a arătat că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 367/2001 și H.G. nr. 127/2002, nu cuprind prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în timpul în care părinții lor au fost strămutați sau refugiați.

Recursul este nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a apreciat corect atât probele administrate de intimata-reclamantă, cât și Precizările nr. 1026 din 29 martie 2002, ale Casei Naționale de Pensii, reținând că prin acest act administrativ nu pot fi completate dispozițiile legii, în baza căreia a fost emis și nu pot fi modificate prevederile legale referitoare la statutul juridic al minorului.

Fiind născută după data la care părinții săi au fost expulzați din motive etnice, din Satu-Mare, ca localitate de domiciliu, în județul Arad, intimata a fost lipsită de dreptul său la domiciliul legal, ca drept personal nepatrimonial, din categoria atributelor de identificare a persoanei.

Strămutarea din motive etnice a afectat stabilitatea domiciliului pentru întreaga perioadă cât a durat, până la 6 martie 1945, și pentru toți membrii familiei intimatei refugiați în altă localitate, în sensul că aceștia nu au mai avut în perioada respectivă, o locuință statornică sau principală. În atare situație, instanța de fond a apreciat judicios ca fiind aplicabile în cauză, prevederile Legii nr. 189/2000, pentru că de la data nașterii sale, 19 mai 1943, intimata a avut asemenea părinților săi, statutul juridic de refugiat.

În consecință, intimata care s-a născut în perioada de refugiu al părinților săi, a suferit împreună cu aceștia efectele strămutării din localitatea de domiciliu, fiind îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000.

Față de considerentele expuse și constatând că potrivit art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare, împotriva sesntinței civile nr. 260/CA/2002 - P din 13 mai 2002, a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2003.