Maintenance of preventive detention following non-final criminal conviction: continued deprivation of liberty justified under Article 5(1)(a) ECHR
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal, upholding the appellate court's order to maintain preventive detention, thereby leaving the lower courts' decision in force. The dispute concerned the legality of continuing pretrial detention for a defendant convicted of attempted rape, where the appeal court had previously affirmed the detention status under periodic review. Relying on Article 3002 in relation to Article 160b of the Code of Criminal Procedure, the court held that the initial grounds for detention had not disappeared and that the subsequent non-final conviction for a prison term justified continued deprivation of liberty under Article 5(1)(a) of the European Convention on Human Rights, as interpreted in *W. v. Germany*.
Legislator headnote
AI generatedart. 39 alin. (4) C. pen, art. 160b C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Maintenance of preventive detention following non-final criminal conviction: continued deprivation of liberty justified under Article 5(1)(a) ECHR: The dispute concerned the legality of continuing pretrial detention for a defendant convicted of attempted rape, where the appeal court had previously affirmed the detention status under periodic review. Relying on Article 3002 in relation to Article 160b of the Code of Criminal Procedure, the court held that the initial grounds for detention had not disappeared and that the subsequent non-final conviction for a prison term justified continued deprivation of liberty under Article 5(1)(a) of the European Convention on Human Rights, as interpreted in *W. v. Germany*.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for rejecting the appeal as unfounded in the dispositive.
Basis for ordering the appellant to pay judicial costs to the state and the defender in the dispositive.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 154 din 9 mai 2006 a Tribunalului Botoșani, secția penală, inculpatul B.D. a fost condamnat, la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, în forma tentativei, prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 197 alin. (3), cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 39 alin. (4) C. pen.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata măsurilor preventive de la 14 ianuarie 2006 la zi.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul B.D., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava, secția pentru minori și familie, sub nr. 825/40/2006.
La termenul din 14 iunie 2006, instanța de apel, conformându-se dispozițiilor art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., a menținut starea de arest a apelantului inculpat, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, motivele fiind menținute în partea introductivă a prezentei decizii.
Recursul este nefondat.
Astfel, potrivit art. 3002 cu referire la art. 160b C. proc. pen., în cursul judecății instanța verifică periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive și dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau dacă există temeiuri noi care ar justifica privarea de libertate, dispune menținerea arestării preventive.
În speță, Înalta Curte reține că instanța de apel a dispus, în mod legal și temeinic menținerea stării de arest întrucât nici unul dintre temeiurile inițiale nu au dispărut. Pe de altă parte, în cauză a intervenit o hotărâre penală de condamnare, la o pedeapsă de 2 ani închisoare, hotărâre care, chiar nedefinitivă fiind, ca urmare a exercitării căii de atac a apelului de către inculpat, este natură să justifice continuarea privării de libertate, în condițiile art. 5 paragraful 1 lit. a) din C.E.D.O., așa cum a fost interpretat în cauza W. contra Germaniei.
În raport cu cele reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului B.D., iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat și către apărătorul desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.D. împotriva încheierii din 14 iunie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția pentru minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 825/40/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei noi cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei noi, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 iulie 2006.