Maintenance of preventive detention based on public danger risk during appeal of criminal conviction for robbery
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, upholding the Court of Appeal's order to maintain pre-trial detention and ordering the appellant to pay 120 RON in judicial expenses, thereby confirming the continued lawfulness of the custody measure imposed following a first-instance conviction of ten years' imprisonment. The dispute centered on the defendant's challenge to the renewal of his preventive detention, which had been initially imposed in September 2005 while he was indicted for aggravated robbery (violence and threats against a victim to secure stolen goods), a charge under which he was later convicted at trial. The court determined that the detention remained necessary and legal based on Article 148(c), (e), and (h) of the Code of Criminal Procedure, finding that the concrete danger to public order persisted due to the method of commission involving minor accomplices, the high statutory penalty, and the unchanged grounds for flight risk and risk of new offenses, consistent with Articles 3859 and 38515 of the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 75 lit. c) C. pen, art. 3859 pct. 3 C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Maintenance of preventive detention based on public danger risk during appeal of criminal conviction for robbery: Examinând încheierea atacată sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 16 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția pentru minori și familie, în dosarul nr. 263/P/AP/MF/2006, s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului A.I., deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 40 din 2 septembrie 2005 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov.
Pentru a pronunța această încheiere, Curtea de Apel a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie din 19 septembrie 2005, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A.I., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., reținându-se că, la data de 18 august 2005, a exercitat acte de violență și amenințare asupra părții vătămate S.I. în vederea asigurării scăpării și a păstrării bunurilor sustrase anterior de la partea vătămată.
Totodată s-a reținut că prin sentința penală nr. 29 din 21 aprilie 2006 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, inculpatul a fost condamnat, la pedeapsa închisorii de 10 ani, constatându-se existența vinovăției acestuia în raport de fapta reținută în sarcina sa. Împotriva acestei sentințe penale inculpatul a declarat recurs în termen legal, formându-se astfel dosarul nr. 263/P/AP/MF/2006 pe rolul Curții de Apel Brașov, care la termenul din 16 iunie 2006 a menținut starea de arest constatând că este temeinică și legală.
Împotriva acestei ultime încheieri inculpatul a formulat recurs, criticând încheierea sub aspectul greșitei mențineri a stării de arest.
Examinând încheierea atacată sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Astfel, Curtea constată că temeiul pentru care s-a dispus arestarea preventivă îl constituie acela prevăzut de art. 148 lit. c), e) și h) C. proc. pen., respectiv inculpatul a fugit în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, și că există date din care rezultă necesitatea împiedicării săvârșirii unei alte infracțiuni; pedeapsa pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de patru ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în cauză măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, în cauză subzistând temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, cu atât mai mult cu cât în cauză a intervenit o hotărâre judecătorească prin care s-a dispus condamnarea inculpatului.
De asemenea, Curtea constată că pericolul concret pentru ordinea publică rezidă din modalitatea de săvârșire a infracțiunii de către inculpatul A.I., împreună cu inculpați minori, și că există un risc crescut ca acesta să comită o nouă infracțiune de acest tip.
Prin urmare, întrucât temeiurile de fapt și de drept ale arestării preventive nu s-au modificat și nici nu au încetat, măsura arestării preventiv fiind temeinică și legală, recursul inculpatului împotriva încheierii de ședință urmează a fi respins ca nefondat, inculpatul fiind obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva încheierii de ședință din 16 iunie 2006 pronunțată în dosarul nr. 263/P/AP/MF/2006 al Curții de Apel Brașov, secția pentru minori și familie.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 RON (1.200.000 lei), din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON (400.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 iunie 2006.