Extraordinary appeal rejected; 7-year robbery sentence upheld with 80 lei costs imposed.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court rejected as unfounded the defendant's extraordinary appeal against a final criminal decision, leaving the 7-year prison sentence for robbery intact and ordering the appellant to pay 80 lei in court costs. The defendant had challenged the final judgment (which had affirmed his conviction for robbery under art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen. with recidivism under art. 37 lit. b) C. pen.) by invoking extraneous claims—that the ruling misrepresented reality, violated judicial ethics, that he was convicted in place of a protected offender, that the file was fabricated, that evidence was lacking, and that the principle "in dubio pro reo" was disregarded. The High Court held that the extraordinary remedy is admissible only on the exhaustive grounds listed in art. 386 alin. (1) C. proc. pen. (improper summons at the appeal hearing, inability to appear and notify the court, failure to rule on a ground for terminating proceedings supported by evidence, or two final judgments for the same act), none of which applied—the defendant had appeared personally and was assisted by counsel—so the motion was dismissed and costs were imposed under art. 192 C. proc. pen.
Legislator headnote
AI generatedart. 37 lit. b) C. pen, art. 391 alin. (1) C. proc. pen, art. 192 C. proc. pen, Art. 391 alin. (2) C. proc. pen; Extraordinary appeal rejected; 7-year robbery sentence upheld with 80 lei costs imposed: The defendant had challenged the final judgment (which had affirmed his conviction for robbery under art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen. with recidivism under art. 37 lit. b) C. pen.) by invoking extraneous claims—that the ruling misrepresented reality, violated judicial ethics, that he was convicted in place of a protected offender, that the file was fabricated, that evidence was lacking, and that the principle "in dubio pro reo" was disregarded. The High Court held that the extraordinary remedy is admissible only on the exhaustive grounds listed in art. 386 alin. (1) C. proc. pen. (improper summons at the appeal hearing, inability to appear and notify the court, failure to rule on a ground for terminating proceedings supported by evidence, or two final judgments for the same act), none of which applied—the defendant had appeared personally and was assisted by counsel—so the motion was dismissed and costs were imposed under art. 192 C. proc. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedExamination of the grounds invoked by the appellant in the annulment appeal.
Basis for dismissing the annulment appeal as unfounded since the ground relied upon was not among those listed in Art. 386.
Imposition of judicial costs on the appellant.
Full text
Asupra contestației în anulare de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 1564 din 10 martie 2006 pronunțată în dosarul nr. 35003/2/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M., împotriva deciziei penale nr. 980 din 12 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, prin această din urmă hotărâre respingându-se, ca nefondat, apelul inculpatului declarat împotriva sentinței penale nr. 151 din 11 octombrie 2005 a Tribunalului Teleorman, prin care el a fost condamnat, la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
Împotriva deciziei, condamnatul a formulat contestație în anulare, în această cale extraordinară de atac el susținând că hotărârea este neconformă cu realitatea, se încalcă Codul deontologic al magistraților și, totodată el este condamnat definitiv în locul altui infractor pe care îl consideră protejat, dosarul a fost fabricat de organul de cercetare penală, în cauză nu sunt probe, partea vătămată F.D. este cunoștința judecătoarei P.I. de la Tribunalul Teleorman și nu a ținut cont de principiul „in dubio pro reo”.
Contestația în anulare nu este fondată.
Potrivit dispozițiilor art. 386 alin. (1) lit. a) – d) C. proc. pen., contestația în anulare se poate face în următoarele cazuri:
- procedura de citare pentru termenul la care s-a judecat cauza la instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
- partea dovedește că la termen, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința despre această împiedicare;
- instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal cu privire la care existau probe în dosar;
- când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
În cauză, nu este incident niciunul din cazuri, inculpatul a fost prezent personal la judecarea recursului și a fost asistat de avocat desemnat apărător din oficiu.
La termenul de judecată 13 iunie 2006, în conformitate cu dispozițiile art. 391 alin. (1) C. proc. pen., s-au examinat motivele invocate de contestator și, potrivit alin. (2) al acestui text, constatându-se că motivul pe care se sprijină contestația nu este din cele prevăzute în art. 386, contestația în anulare nu este fondată și, ca urmare, va fi respinsă.
În baza dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) și art. 349 din același cod, contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de condamnatul contestator T.M. împotriva deciziei penale nr. 1564 din 10 martie 2006 a secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. 35003/2/2005.
Obligă pe condamnatul contestator la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 iunie 2006.