Challenge to execution of robbery conviction based on alternative theft classification and excessive penalty as impermissible grounds

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 567 din 8 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul penal nr. 7392/2005, în baza art. 461 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de condamnatul V.C., privind sentința penală nr. 1147 din 9 iunie 1999 a Tribunalului Prahova.

Condamnatul - contestator a fost obligat la 60 lei RON cheltuieli judiciare către stat, din care, 40 lei RON onorariu apărător din oficiu ce se va plăti din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Prahova.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în baza probelor administrate, a reținut că, inițial cererea formulată de condamnat a fost intitulată apel și adresată Curții de Apel Ploiești, fiind înregistrată sub nr. 8952/2005, când, urmare precizărilor făcute de inculpatul V.C., în sensul că, cererea este de fapt o contestație la executare împotriva sentinței penale nr. 147/1999 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin încheierea de ședință din 12 octombrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 8952/2005, Curtea de Apel Ploiești a scos cauza de pe rol și a dispus înaintarea dosarului la Tribunalul Prahova, pentru soluționarea contestației la executare formulată de condamnatul V.C., și unde a fost înregistrată sub nr. 7392 din 19 octombrie 2005.

S-a mai reținut că, V.C. se află în executarea pedepsei de 11 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 147 din 9 iunie 1999 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 317 din 28 ianuarie 2000 a Curții Supreme de Justiție, pedeapsa fiind aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Se precizează că, motivele invocate în contestație, respectiv schimbarea încadrării juridice a faptei, dar și împrejurarea că, pedeapsa este mult prea aspră, nu se încadrează în cazurile prevăzute de dispozițiile art. 461 C. proc. pen.

Împotriva sentinței a declarat apel condamnatul – contestator V.C., susținând aceleași motive, respectiv schimbarea încadrării juridice a faptei, dar și împrejurarea că pedeapsa aplicată este mult prea aspră în raport de situația de fapt reținută.

Curtea, examinând sentința apelată în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, conform art. 371 alin. (2) și art. 378 C. proc. pen., constată că apelul este nefondat, astfel că îl respinge prin decizia penală nr. 15/2006.

S-a reținut că, este justificată respingerea contestației la executare întemeiată pe motivul că, faptele ce au atras condamnarea nu constituie o infracțiune de tâlhărie, așa cum s-a stabilit prin hotărârea rămasă definitivă, și o infracțiune de furt, deoarece, pe de o parte motivul invocat nu-și găsește corespondent în nici unul dintre cazurile de contestație prevăzute în mod expres și limitativ de lege, iar pe de altă parte, în asemenea situație nu este vorba de un motiv invocat în cursul executării, ci de o problemă de fond care să repună în discuție încadrarea juridică stabilită prin hotărârea de condamnare definitivă, intrată în puterea lucrului judecat, ceea ce nu se poate face printr-o contestație la executare.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatorul care a solicitat admiterea cererii invocând nevinovăția sa.

Recursul este nefondat dat fiind că așa cum instanțele au reținut motivul invocat nu se regăsește în nici unul din cazurile prevăzute de dispozițiile art. 461 C. proc. pen.

Așa fiind, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul condamnat V.C. împotriva deciziei penale nr. 15 din 11 ianuarie 2006 a Curții de Apel Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul condamnat V.C. împotriva deciziei penale nr. 15 din 11 ianuarie 2006 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă recurentul contestator la plata sumei de 150 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 iunie 2006.