Recourse against declination of competence in criminal appeal procedure barred as inadmissible
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as inadmissible, upholding the Court of Appeal's order to decline jurisdiction and leave the matter with the District Court, thereby imposing a 60 lei court cost obligation on the appellant. The dispute arose when the appellant challenged a prosecutor's resolution refusing to initiate criminal proceedings for fraud based on an unreturned loan, characterizing it as a civil debt; after the Court of Appeal determined it was incompetent to hear the complaint under the relevant procedural provisions and transferred the case to the competent first-instance court, the appellant filed a cassation appeal. The decisive legal basis was Article 42(4) of the Code of Criminal Procedure, which establishes that judicial decisions on declination of competence are final and not subject to appeal or cassation, rendering the attempted legal challenge procedurally impermissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 215 alin. (1) C. pen, art. 10 alin. (1) lit. d) C. pen, art. 278 C. proc. pen, art. 2781 C. proc. pen, art. 3859 pct. 171 C. proc. pen, art. 42 alin. (4) C. proc. pen; Recourse against declination of competence in criminal appeal procedure barred as inadmissible: În conformitate cu dispozițiile art. 2781 C. proc. pen., petiționarul s-a adresat cu plângere instanței de judecată, curtea de apel constatând în mod just că nu este competentă în soluționarea cauzei, aceasta revenind, potrivit alin. (1) al textului de lege invocat, Judecătoriei Buftea, ca instanță căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 61 din 12 aprilie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declinat în favoarea Judecătoriei Buftea, competența de soluționare a cauzei privind plângerea formulată de petiționarul M.C.V. împotriva rezoluției nr. 2599/P/2005 din 4 ianuarie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea.
Prin rezoluția atacată, parchetul a confirmat propunerea organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală față de B.D. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. pen.
S-a reținut că, în luna noiembrie 2002, petiționarul l-a împrumutat pe B.D. cu o sumă de bani pe care, apoi, acesta a refuzat să o restituie.
Organele de cercetare penală au apreciat că în cauză nu s-a săvârșit infracțiunea de înșelăciune, fapta comisă reprezentând doar neonorarea unei obligații civile.
Plângerea formulată de petiționar împotriva măsurii dispuse de procuror, în temeiul dispozițiilor art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, de adjunctul prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea prin rezoluția nr. 1627/VIII/1/2005 din 4 ianuarie 2006.
În conformitate cu dispozițiile art. 2781 C. proc. pen., petiționarul s-a adresat cu plângere instanței de judecată, curtea de apel constatând în mod just că nu este competentă în soluționarea cauzei, aceasta revenind, potrivit alin. (1) al textului de lege invocat, Judecătoriei Buftea, ca instanță căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs petiționarul M.C.V., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit dispozițiilor art. 42 alin. (4) C. proc. pen., hotărârea de declinare a competenței nu este supusă apelului și nici recursului.
Petiționarul a folosit calea de atac a recursului împotriva unei hotărâri definitive, prin care Curtea de Apel București s-a dezinvestit, declinându-și competența de soluționare a cauzei, în condițiile în care legea procesual penală nu prevede și nu permite utilizarea unei atare căi de atac.
În consecință, recursul declarat de petiționar este inadmisibil și urmează a fi respins ca atare.
Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul M.C.V. împotriva sentinței penale nr. 61 din 12 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 iunie 2006