Single-instance limit for preventive detention appeals: inadmissibility of second recourse against appellate ruling
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by a defendant against the Court of Appeal's decision upholding his preventive arrest, thereby allowing the 29-day preventive detention ordered by the lower courts to remain in force for the accused. The dispute centered on whether a second appeal was permissible against a Court of Appeal ruling that had itself been rendered as the appellate decision on a prosecutor's request for preventive detention following the cassation of a first-instance decision, with the defendant arguing for release based on innocence. Relying on Articles 1491(1) and (3) of the Code of Criminal Procedure, the court determined that the legislative framework provides only one separate appellate remedy for preventive detention decisions, meaning the defendant's appeal to the Court of Appeal was the final procedural avenue for this specific challenge; consequently, the further appeal to the High Court was rejected as inadmissible pursuant to Article 385^15(1)(a) of the Code of Criminal Procedure, and the appellant was ordered to pay judicial fees.
Legislator headnote
AI generatedart. 1491 C. proc. pen, art. 148 lit. h) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Single-instance limit for preventive detention appeals: inadmissibility of second recourse against appellate ruling: The dispute centered on whether a second appeal was permissible against a Court of Appeal ruling that had itself been rendered as the appellate decision on a prosecutor's request for preventive detention following the cassation of a first-instance decision, with the defendant arguing for release based on innocence. Relying on Articles 1491(1) and (3) of the Code of Criminal Procedure, the court determined that the legislative framework provides only one separate appellate remedy for preventive detention decisions, meaning the defendant's appeal to the Court of Appeal was the final procedural avenue for this specific challenge; consequently, the further appeal to the High Court was rejected as inadmissible pursuant to Article 385^15(1)(a) of the Code of Criminal Procedure, and the appellant was ordered to pay judicial fees.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for declaring the appeal inadmissible as the court exercised its power to reject the recourse in accordance with this procedural rule.
Procedural provision cited in the dispositive section, likely governing the effect or execution of the decision.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 44/2006 din 21 aprilie 2006 pronunțată în dosarul nr. 2276/2005, Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursul declarat de Ministerul Public – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Sibiu împotriva încheierii penale nr. 39 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 2542/2006.
A casat încheierea penală atacată, sub aspectul luării măsurii preventive față de inculpații G.I.S., J.S.G., C.M. și B.I. și rejudecând, a admis în parte propunerea procurorului din cadrul D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Sibiu și în baza art. 1491 C. proc. pen., raportat la art. 143 și art. 148 lit. h) C. proc. pen., a dispus arestarea preventivă a inculpaților:
- G.I.S., zis G.;
- J.S.G.;
- C.M., fost S.;
- B.I., fost A., zis U.M.;
- pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data arestării inculpaților de către organele de poliție.
A menținut celelalte dispoziții din încheierea penală atacată.
A respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.S.V., O.G., Ț.A., C.N.C. și C.V. împotriva încheierii penale nr. 39 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 2542/2006.
Instanța de recurs a constatat că în cauză s-a reținut în mod corect că din ansamblul probelor administrate până la acel moment rezultau indicii temeinice că inculpații au săvârșit fapte penale grave pentru care legea prevede pedepse cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a apreciat că toți membrii grupului infracțional prezintă pericol pentru ordinea publică în sensul că și inculpații pentru care s-a solicitat arestarea prin recursul declarat, au avut o implicare importantă în desfășurarea activităților grupului, contribuția lor fiind determinantă, iar fără aportul acestora activitatea întregului grup nu ar fi fost eficientă.
În temeiul acestor considerente s-a constatat că sunt întrunite cerințele art. 1491 C. proc. pen., raportat la art. 143 și art. 148 lit. h) C. proc. pen., și s-a dispus în consecință.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul G.I.S. solicitând punerea sa în libertate susținând că nu se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia care prin încheierea penală nr. 48/2006 dată în dosarul 2354/2006 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pe rolul căreia a fost înregistrat sub nr. 7940/1/2006.
Recursul declarat de inculpat este inadmisibil.
Potrivit art. 1491 alin. (1) și (3) C. proc. pen., împotriva încheierii de admitere sau de respingere a propunerii de arestare preventivă se poate face recurs în termen de 24 de ore de la pronunțare sau de la comunicare după caz.
Din examinarea textului de lege invocat rezultă că în materia arestării preventive reglementate de dispozițiile art. 1491 C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut o singură cale separată de atac, cea a recursului exercitat în condițiile prevăzute de alin. (1) și (3) al aceluiași articol, cale pe care recurentul inculpat G.I.S. a exercitat-o în fața Curții de Apel Alba Iulia, instanță care s-a pronunțat asupra recursului său.
Ca urmare, exercitarea unui nou recurs împotriva hotărârii (încheierea 44/2006) pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia ca instanță de recurs nu mai este posibilă, astfel că Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul inculpat G.I.S. împotriva încheierii nr. 44 din 21 aprilie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON (400.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 mai 2006.