Detention upheld in high-risk drug trafficking appeal; defendant liable for costs
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the defendant's appeal against the lower court's order maintaining his pre-trial detention, thereby affirming the continued validity of the arrest warrant and obligating the defendant to pay 120 lei in judicial costs. The case concerned a criminal defendant convicted at first instance for the continuous offense of high-risk drug trafficking under Art. 2(2) of Law No. 143/2000, who challenged the appellate court's interlocutory decision of 26 April 2006 that had kept him in custody pending his appeal against the sentence. The Court held that the grounds for preventive arrest under Arts. 148(b) and (h) of the Romanian Criminal Procedure Code—the flagrant nature of the offense, the statutory penalty exceeding four years' imprisonment, and the concrete danger to public order posed by release—continued to subsist, as evidenced by the nature and gravity of the drug offense, the significant quantities involved, and the existence of evidence under Art. 143 C. proc. pen. supporting the defendant's participation. The ruling, issued under Art. 38515(1)(b) C. proc. pen., confirmed that the conditions of Arts. 3002 and 160b(1) and (3) C. proc. pen. were satisfied and that detention remained necessary for the proper conduct of the criminal proceedings.
Legislator headnote
AI generatedart. 3856 alin. (3) C. proc. pen, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen, art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 76 lit. b) C. pen, art. 143 C. proc. pen; Detention upheld in high-risk drug trafficking appeal; defendant liable for costs: The case concerned a criminal defendant convicted at first instance for the continuous offense of high-risk drug trafficking under Art. 2(2) of Law No. 143/2000, who challenged the appellate court's interlocutory decision of 26 April 2006 that had kept him in custody pending his appeal against the sentence. The Court held that the grounds for preventive arrest under Arts. 148(b) and (h) of the Romanian Criminal Procedure Code—the flagrant nature of the offense, the statutory penalty exceeding four years' imprisonment, and the concrete danger to public order posed by release—continued to subsist, as evidenced by the nature and gravity of the drug offense, the significant quantities involved, and the existence of evidence under Art. 143 C. proc. pen. supporting the defendant's participation. The ruling, issued under Art. 38515(1)(b) C. proc. pen., confirmed that the conditions of Arts. 3002 and 160b(1) and (3) C. proc. pen. were satisfied and that detention remained necessary for the proper conduct of the criminal proceedings.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for rejecting the appeal as unfounded in the dispositive order.
Basis for obliging the appellant to pay judicial costs to the state in the dispositive order.
Full text
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 26 aprilie 2006, pronunțată în dosarul nr. 3927/2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus, printre alte măsuri, și menținerea stării de arest a inculpatului C.B.N., instanța fiind sesizată cu apelurile formulate împotriva sentinței penale nr. 597/2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală.
Pentru a dispune astfel, instanța a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și se impune și în continuare privarea de libertate a acestuia.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs inculpatul C.B.N. criticând-o pentru greșita menținere a stării de arest, susținând că nu se mai mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, motiv pentru care se impune revocarea acestei măsuri.
Examinând hotărârea atacată sub aspectele invocate de inculpat, cât și din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, încheierea fiind legală și temeinică.
Din actele și lucrările de la dosar, se constată că recurentul inculpat a fost trimis în judecată și condamnat, în primă instanță, prin sentința penală nr. 597 din 21 aprilie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pentru săvârșirea infracțiunii de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, precum și a art. 74 lit. a) și c) C. pen., raportat la art. 76 lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare.
În esență, în fapt, s-a reținut că recurentul inculpat C.B.N., în zilele de 23 iunie 2004 și 1 iulie 2004 ar fi intermediat vânzarea către colaboratorul I.E. a unei cantități de 1,85 gr. cocaină pentru suma de 12.500.000 lei, iar în data de 3 septembrie 2004 ar fi intermediat martorului R.C. cumpărarea de la inculpatul S.F. a cantității de 0,58 gr. cocaină, pentru suma de 500.000 lei.
La data de 4 septembrie 2004, față de inculpat s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, pentru cazurile prevăzute de art. 148 lit. b) și h) C. proc. pen., reținându-se că infracțiunea a fost flagrantă, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că cercetarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Înalta Curte constată că, în mod corect, s-a reținut că către instanța de apel că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului continuă să existe și în această fază procesuală, având în vedere regimul sancționator stabilit de lege pentru infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc, pericolul concret pentru ordinea publică pe care lăsarea sa în libertate l-ar prezenta pentru ordinea publică, pericol care rezultă din natura și gravitatea infracțiunii, din modalitatea în care se reține că aceasta ar fi fost comisă, cantitatea relativ mare de droguri care ar fi fost comercializată.
De asemenea, se constată că sunt îndeplinite și condițiile impuse de art. 143 C. proc. pen., în sensul existenței probelor de natură să contureze participația recurentului la săvârșirea faptei penale.
Se constată că măsura luată este legală și temeinică, fiind respectate în cauză dispozițiile art. 3002 C. proc. pen., cu referire la art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen., iar pentru buna desfășurare a procesului penal se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În consecință, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului C.B.N. va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 191 alin. (1) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.B.N. împotriva încheierii din 26 aprilie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosar nr. 37951/2/2005 (nr. vechi 3927/2005).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 mai 2006.