Drug trafficking conviction: inapplicability of conditional suspension due to fifteen-year statutory maximum penalty despite legal mitigation

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1192 din 28 septembrie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, inculpata M.M. a fost condamnată, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 76 lit. b) și art. 74 lit. a) C. pen., la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen., inculpatei i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 22 februarie 2005 la 15 aprilie 2005, inclusiv.

În temeiul dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpată a 6 comprimate de methadonă depuse la camera de corpuri delicte cu dovada seria AI nr. 0018520.

În temeiul dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., raportat la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 200.000 lei obținută din săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 191 C. proc. pen., inculpata a fost obligată la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

La data de 22 februarie 2005, inculpata M.M. i-a vândut martorului denunțător I.M.D. 11 comprimate de methadonă cu suma de 200.000 lei.

Situația de fapt și vinovăția inculpatei au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, proces-verbal de consemnare a seriilor bancnotelor folosite la organizarea flagrantului, denunțul și declarațiile martorului I.M.D., proces-verbal de percheziție corporală, raport de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorului P.I., declarațiile inculpatei.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 1014 din 19 decembrie 2005, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București și a înlăturat pedeapsa complementară prevăzută de art. 65 C. pen.

Celelalte dispoziții ale sentinței atacate au fost menținute.

Apelul inculpatei a fost respins, ca nefondat, iar aceasta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 50 lei.

Instanța de control judiciar a constatat că, în condițiile în care cuantumul pedepsei aplicate inculpatei este sub limita de 2 ani, dispunerea pedepsei complementare nu este posibilă, nefiind permisă de lege.

Cu privire la criticile formulate de inculpată prin motivele sale de recurs, Curtea de Apel București a constatat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 81 C. pen., limita maximă a pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 este de 15 ani, iar reținerea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 neinfluențând asupra condițiilor de aplicare a instituției suspendării condiționate a pedepsei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata M.M., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 861 C. pen.

Hotărârea instanței de apel a fost criticată și pentru că nu s-a pronunțat asupra apelului inculpatei.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859 pct. 9 și 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Instanța de apel și-a motivat soluția dispusă, iar criticile formulate de inculpată au fost în mod judicios analizate, prin prisma textelor de lege referitoare la instituția suspendării condiționate a cărei aplicare s-a solicitat în cauză.

Motivarea instanței de control judiciar permite verificarea hotărârii judecătorești sub aspectul legalității și temeiniciei, astfel că, critica formulată se dovedește a fi nefondată și urmează să fie respinsă ca atare.

Și motivul de recurs prin care solicită aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., sau art. 861 C. pen., este neîntemeiat.

În materia instituției suspendării executării pedepsei, ca mijloc de individualizare legală, legiuitorul a stabilit ca o condiție pentru acordarea acesteia, pedeapsa prevăzută de lege, în cazul infracțiunilor intenționate, mai mare de 15 ani.

Prin sintagma „pedeapsă prevăzută de lege” se înțelege limitele speciale ale pedepsei pentru fiecare infracțiune în parte, stabilită prin textul de incriminare, fără a fi avute în vedere modificările ce pot interveni prin aplicarea de către instanță a cauzelor de atenuare (stări și circumstanțe).

Or, art. 16 din Legea nr. 143/2000 are natura juridică a unei circumstanțe legale atenuante cu caracter special, iar aplicarea ei nu are consecințe asupra accepțiunii sintagmei în discuție.

A proceda altfel ar însemna să se admită că instanța de judecată are competența de a interveni în individualizarea legală a pedepselor, ceea ce nu este permis, acesteia fiindu-i îngăduită numai individualizarea judiciară și numai în limitele pedepselor stabilite de lege pentru fiecare infracțiune.

În consecință, pedeapsa prevăzută de legiuitor în cazul infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 săvârșită de inculpată fiind de 15 ani închisoare, aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 861 C. pen., nu este posibilă nici în cazul reținerii articolului 16 din Legea nr. 143/2000 și a reducerii la jumătate a cuantumului pedepsei.

Nefiind alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.

Recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.M. împotriva deciziei penale nr. 1014 din 19 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 10 mai 2006.