Retention of preventive detention for qualified homicide: substantive grounds and proportionality under Art. 5 ECHR

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 20 aprilie 2006, pronunțată în dosarul nr. 456/P/Ap/2006, Curtea de Apel Brașov, secția penală, în baza art. 3002 C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului B.I.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că și în prezent subzistă temeiurile de fapt și de drept care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, măsură luată cu respectarea dispozițiilor procesual penale.

A mai reținut instanța că situația de fapt nu s-a modificat în urma administrării nemijlocite a probelor, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă și în prezent pericol concret pentru ordinea publică.

S-a constatat că măsura arestării preventive este în concordanță cu dispozițiile art. 5 paragraful 3 din C.E.A.D.O.L.F.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs inculpatul B.I. solicitând punerea sa în libertate.

Examinând hotărârea recurată conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat.

Din actele și lucrările dosarului, rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., și lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., reținându-se în esență că, în seara zilei de 26 august 2005, inculpatul, în loc public, cu bâta și picioarele a aplicat numeroase lovituri victimei B.A. și părților vătămate S.I. și M.D.

Prin sentința penală nr. 10 din 20 februarie 2006, Tribunalul Covasna a dispus condamnarea recurentului inculpat la pedepse cu închisoarea pentru fiecare din infracțiunile menționate, dispunându-se ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare.

La data de 29 august 2005 s-a dispus arestarea preventivă a recurentului inculpat, temeiul juridic care a stat la baza luării acestei măsuri l-a constituit art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv inculpatul este cercetat pentru o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

Împotriva sentinței de condamnare, inculpatul a formulat apel care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Brașov.

Potrivit art. 3002 C. proc. pen., cu referire la art. 160b C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța este datoare să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 zile legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, se dispune menținerea arestării preventive, conform art. 160b alin. (3) C. proc. pen.

În cauză, Înalta Curte constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a recurentului subzistă în continuare, în cauză existând probe din care rezultă presupunerea că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și chiar condamnat în primă instanță.

În raport de natura și gravitatea infracțiunilor pentru care recurentul-inculpat este cercetat, de împrejurările în care se reține că acestea ar fi fost comise, cât și urmările socialmente periculoase, Înalta Curte constată că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de temere și insecuritate în rândul societăți civile.

În consecință, se reține că se impune în continuare menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, măsură luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie.

Hotărârea atacată fiind legală și temeinică, recursul formulat de inculpatul B.I. va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva încheierii din 20 aprilie 2006 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. 456/P/Ap/2006.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 mai 2006.