Suspension of prison sentence execution denied: permanent family hardship lacks temporal character for special circumstances under criminal procedure law.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the prisoner's appeal, upholding the lower courts' rejection of the request to suspend the execution of a ten-year prison sentence and ordering the appellant to pay 100 RON in judicial costs. The dispute concerned whether the prisoner's family circumstances—specifically the deceased father and the mother's financial reliance on state aid for three minor children in a single-room house—constituted "special circumstances" justifying the interruption of sentence execution. Relying on Article 455 in conjunction with Article 453(1)(c) of the Code of Criminal Procedure, the court held that the cited conditions were permanent rather than temporary and could not be remedied within the maximum three-month suspension period, thereby failing to meet the legal threshold for avoiding grave consequences to the family that would necessitate suspending the immediate execution of the penalty.
Legislator headnote
AI generatedart. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen, art. 453 lit. c) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Suspension of prison sentence execution denied: permanent family hardship lacks temporal character for special circumstances under criminal procedure law: Potrivit art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, printre altele, când, din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru familia condamnatului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 49/ F din 20 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul Ș.I.F., ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
Condamnatul Ș.I.F. se află în executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 132/2003 a Tribunalului Iași iar motivele invocate în cererea de întrerupere a executării (situația dificilă în care se află familia sa) nu reprezintă împrejurări speciale care ar determina consecințe grave pentru acesta sau familie, în sensul dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 179 din 7 martie 2006, a respins, ca nefondat, apelul formulat de condamnat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, condamnatul a declarat recurs, reiterând motivele invocate în cererea introductivă și în apel, solicitând întreruperea executării pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, printre altele, când, din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru familia condamnatului.
Or, din referatul de anchetă socială întocmit de Primăria comunei Podu Iloaiei reiese că, într-adevăr, tatăl condamnatului a decedat în anul 1996 iar mama sa, C.A. nu are ocupație și trăiește împreună cu cei 3 copii minori într-o casă compusă dintr-o singură cameră, mobilată necorespunzător, sursele de trai constituindu-le alocația copiilor, ajutorul social și venituri ocazionale. În raport de această stare de fapt, instanțele au apreciat corect că motivele invocate nu constituie acele „împrejurări speciale”, în sensul art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., care să impună întreruperea executării pedepsei, deoarece nu au caracter temporar și nu pot fi remediate într-un interval de 3 luni cât s-ar putea întrerupe executarea pedepsei în baza temeiului invocat.
Pentru aceleași considerente, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de condamnat nu este fondat și, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul Ș.I.F. împotriva deciziei penale nr. 179 din 7 martie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei RON, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 40 lei RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 mai 2006.