Rehabilitation under Art. 38(2) Penal Code negating recidivism despite subsequent offense within conditional pardon period

Asupra recursurilor penale de față;

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1301 din 18 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen., și art. 16 din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul C.M.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat atât suspendarea condiționată, cât și grațierea condiționată pentru pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată aceluiași inculpat, prin sentința penală nr. 1914 din 15 noiembrie 2002, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București și a dispus executarea în întregime a acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză.

În final, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare, în condițiile art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe 5 ani.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) C. pen., și art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.G. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 148 din 27 februarie 2001 a Tribunalului București și a dispus contopirea restului rămas neexecutat din aceasta de 526 zile cu pedeapsa prezentă, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni, în final, urmând să execute 4 ani și 4 luni închisoare, în condițiile art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) pe o durată de 5 ani.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că inculpații, în ziua de 22 aprilie 2005, au intermediat și respectiv vândut cantitatea de 5 doze de heroină martorului G.F. S-a mai reținut că ambii inculpați, în cursul urmăririi penale, au formulat denunțuri ce au avut ca finalitate trimiterea în judecată a inculpatului M.D.G. și a inculpatului R.M. prin rechizitoriul întocmit la 11 octombrie 2005 de către D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial București.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații care au solicitat redozarea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 1016 din 19 decembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București s-a admis apelul declarat de inculpatul C.M.C., s-a desființat în parte sentința și rejudecând în fond, în aceste limite, s-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a), art. 83 C. pen., și art. 7 din Legea nr. 543/2002, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.G.

S-a motivat în considerente că fapta dedusă judecății a fost comisă la 22 aprilie 2005, ulterior împlinirii termenului de încercare redus ca urmare a actului de grațiere, astfel încât, potrivit art. 38 alin. (2) C. pen., condamnările anterioare nu atrag starea de recidivă urmare a intervenirii reabilitării de drept.

S-a mai susținut că, întrucât termenul de reabilitare s-a împlinit înainte de împlinirea termenului condiție al grațierii, chiar dacă prezenta faptă a fost comisă în interiorul acestui termen, revocarea grațierii nu poate opera, fiind lipsit de eficiență.

În termen legal, împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpații care le-au criticat numai cu privire la individualizarea pedepselor, solicitând reducerea lor la limita permisă de lege, iar inculpatul C.G. a solicitat și înlăturarea sporului de 4 luni închisoare aplicat.

Criticile vor fi examinate în raport de prevederile cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., constatându-se, însă, că recursurile sunt nefondate.

Astfel, în considerarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, cât și a dispozițiilor art. 74 C. pen., instanțele au stabilit pedepse sub limita minimă specială de 10 ani închisoare, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În ce privește pe inculpatul C.M.C. instanța de apel, înlăturând starea de recidivă și consecințele suspendării și grațierii condiționate, a stabilit o pedeapsă de 3 ani închisoare la limita prevăzută de art. 76 lit. a) C. pen., limita legală sub care pedeapsa nu mai poate fi redusă.

În ce privește pedeapsa aplicată inculpatului C.G. aceasta respectă dispozițiile art. 72 C. pen.

În același timp, instanțele au acordat eficiență și dispozițiilor art. 74 C. pen., coborând pedeapsa nu numai la jumătatea minimului special (așa cum cereau și dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000), ci și sub această limită.

Desigur, având în vedere starea de recidivă și pericolul deosebit al faptei comise, instanțele au stabilit o pedeapsă aproape de limita prevăzută de art. 76 lit. a) C. pen., și au aplicat corect un spor, urmare a operațiunii de contopire efectuată în urma aplicării art. 61 C. pen.

În acest context se reține că instanțele au acordat eficiența necesară circumstanțelor judiciare atenuante constatate și pentru realizarea cerințelor art. 52 C. pen., nu se mai impune o altă reducere a pedepsei sau o înlăturare a sporului de 4 luni, așa cum a cerut recurentul.

În temeiul considerentelor expuse, recursurile declarate de inculpați sunt nefondate și se vor respinge potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata arestării preventive.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.G. și C.M.C. împotriva deciziei penale nr. 1016 din 19 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata arestării preventive de la 22 aprilie 2005 la 12 aprilie 2006, pentru fiecare inculpat.

Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 lei, din care onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 aprilie 2006.