Qualified theft by recidivist: justification for sentencing severity based on concrete social danger and unrecovered damage

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 122 din 23 mai 2005, Tribunalul Olt a condamnat pe inculpatul M.N., la:

- un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 75 lit. c), art. 74, 76 și 80 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a dispus revocarea beneficiului grațierii privind pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1174/2003 a Judecătoriei Slatina și executarea ei pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, astfel că, în fond, va executa pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei, inculpatului i-a fost interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei căruțe și a unui cal, folosite la săvârșirea infracțiunii.

Inculpatul M.N. a fost obligat, în subsidiar cu inculpata, minoră M.D. (condamnată în cauză), aceasta din urmă în solidar și cu partea responsabilă civilmente M.O., să plătească părții civile S.N.T.F.M. SA, sucursala C.F.R. Marfă Craiova suma de 221.144.117 lei cu titlu de despăgubiri.

Prin aceeași hotărâre inculpatul M.N. a fost obligat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariu de avocat cuvenit pentru apărarea din oficiu urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Inculpatul M.N. întreține relații de concubinaj cu inculpata minoră M.D., condamnată în cauză.

La data de 2 iunie 2004, cei doi inculpați, s-au deplasat cu un atelaj, compus din cal și căruță, în triajul stației C.F.R. Piatra Olt unde, de la vagoanele staționate, au sustras mai multe piese componente și anume: arc volut, 12 leviere verticale de la timoneria frână, 12 inele cap de arc, 2 arbori cotiți, o rozetă conductoare, 16 șuruburi M/24 și 15 atelaje suspensii.

În timp ce inculpații transportau bunurile sustrase au fost surprinși de către organele de poliție.

Pentru a-și asigura scăparea, inculpatul M.N. a sărit din căruță și a fugit, însă, la scurt timp, a fost identificat și reținut de lucrătorii de la D.I.R.

Piesele sustrase au fost predate R.V.M. – Piatra Olt, însă nu au mai putut fi folosite la vagoanele de marfă, datorită modului în care au fost dezmembrate, fiind deteriorate.

Prejudiciul cauzat părții civile este de 221.145.646 lei și nu a fost recuperat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul M.N.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a criticat hotărârea primei instanțe cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului M.N. pe care o consideră prea blândă, cu motivarea că modalitatea în care a fost concepută și realizată fapta, concretizează un grad ridicat de pericol social care trebuie să se regăsească în tratamentul juridic aplicat. În același sens sunt și celelalte aspecte legate de săvârșirea faptei, respectiv atragerea în activitatea infracțională a unei persoane minoră, atitudine nesinceră avută pe parcursul procesului, cât și starea de recidivă în care a comis fapta, situație în care nu se justifică reținerea în favoarea acestuia de circumstanțe atenuante.

Inculpatul M.N. a criticat aceeași hotărâre sub aspectul pedepsei aplicate, însă în opoziție cu susținerile parchetului, a solicitat reducerea acesteia prin acordarea unei mai mari eficiență circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa de prima instanță.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 78 din 25 noiembrie 2005, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul M.N., în sensul că a casat hotărârea atacată și după descontopirea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente, a dispus majorarea pedepsei aplicată pentru infracțiunea de furt calificat, de la un an închisoare la 2 ani închisoare.

A menținut măsura revocării beneficiului grațierii pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1174/2003 a Judecătoriei Slatina și executarea acesteia, în temeiul art. 7 din Legea nr. 543/2002, pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, astfel că în final inculpatul M.N. va executa pedeapsa de 4 ani închisoare.

A fost înlăturată măsura confiscării specială, dispusă în baza art. 118 lit. b) C. pen., privind calul și căruța aparținând inculpatului M.N.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacată și s-a dispus ca cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea acestei căi de atac să rămână în sarcina statului, iar onorariul de avocat cuvenit pentru apărarea din oficiu să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Craiova.

În motivarea acestei decizii, instanța de apel a arătat că din materialul probator administrat în cauză rezultă participarea directă a inculpatului, alături de inculpata minoră M.D., la săvârșirea faptei, dovadă fiind în acest sens procesul-verbal întocmit, la data de 21 iunie 2004, de către poliția T.F. care au surprins-o pe inculpata minoră M.D. și a oprit căruța în care erau transportate piesele sustrase de la vagoane și l-au prins, cu ajutorul lucrătorilor de poliție din cadrul D.E.P.I.R. al I.P.J. Olt, pe inculpatul M.N. care fugise de la locul faptei, motiv pentru care solicitarea acestuia de a se constata că nu a participat la comiterea faptei nu poate fi primită.

De altfel, a arătat instanța de apel, inculpatul-apelant a recunoscut comiterea faptei în cursul urmăririi penale, însă fără nici un temei a revenit din moment ce în favoarea acestei susțineri nu a făcut dovezi care să stabilească contrariul.

În schimb apelul inculpatului urmează a fi admis pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., ci urmează a fi înlăturate.

Cu privire la critica formulată de parchet referitor la greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului M.N. s-a arătat că este fondată, deoarece raportat la gradul de pericol social al faptei, rezultat din modul în care a fost concepută și executată, întinderea prejudiciului cauzat și poziția procesuală a inculpatului, de negare a faptei, dar și starea de recidivă în care a comis fapta, se impune aplicarea unui tratament sancționator mai sever. Chiar în condițiile menținerii circumstanțelor atenuante reținute de prima instanță, pentru a se putea da eficientă prevederilor art. 52 C. pen.

Aceste lucru nu se poate realiza, a reținut instanța de apel, decât prin majorarea pedepsei aplicată de prima instanță.

Împotriva acestei decizii a declarat apel inculpatul M.N. pe care a criticat-o, în principal, cu privire la greșita sa condamnare susținând că nu a participat la săvârșirea faptei, solicitând a se dispune achitarea și înlăturarea obligației de plată la despăgubiri către partea civilă, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei care este prea severă.

Recursul declarat de inculpatul M.N. este nefondat.

Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă, fără nici un dubiu, că la data de 22 iunie 2004, cu un atelaj ce îi aparține, însoțit de inculpata-minoră M.D. au sustras din triajul stației C.F.R. Piatra Olt, mai multe piese componente de la vagoanele aflate în staționare.

Faptul că inculpatul în momentul în care a fost surprins de către organele de poliție a reușit să fugă, fiind ulterior depistat, nu poate constitui o dovadă a faptului că nu a săvârșit ori nu a participat la săvârșirea faptei.

De altfel, în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut că a participat la sustragerea bunurilor aparținând părții civile, iar retractarea acestei recunoașteri nu este confirmată de nici o probă de la dosar.

Așa fiind, se constată că instanțele de fond și apel au reținut corect vinovăția inculpatului motiv pentru care nu sunt temeiuri de a se dispune achitarea.

Făcându-se vinovat, de săvârșirea faptei, inculpatul M.N. în mod justificat a fost obligat și la plata de despăgubiri către partea civilă.

În ce privește pedeapsa aplicată, critica formulată în subsidiar, se constată să în mod justificat a fost majorată de instanța de apel, având în vedere pericolul social concret al faptei, întinderea prejudiciului care nu a fost recuperat și consecințele acestuia asupra activității părții civile și nu în ultimul rând poziția procesuală oscilantă a inculpatului și statutul său de recidivist.

De altfel, în favoarea inculpatului au fost reținute circumstanțe atenuante de către prima instanță menținute și de instanța de apel, dându-se astfel eficiență și datelor ce țin de persoana acestuia.

Pentru considerentele mai sus arătate, având în vedere că verificând decizia atacată în conformitate și cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul M.N. este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N. împotriva deciziei penale nr. 78 din 25 noiembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de minori și familie.

Obligă pe recurent la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 aprilie 2006.