False emergency call misclassified as criminal terrorist threat rather than administrative contravention
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania admitted the Public Prosecutor’s appeal, quashed the appellate court’s acquittal on procedural grounds, and ordered the minor defendant’s acquittal under Article 11(2)(a) in relation to Article 10(1)(b) of the Code of Criminal Procedure for the charge of terrorist threat under Article 37(2) of Law No. 535/2004, while referring the case to the competent local authority to impose an administrative fine for the underlying contravention under Article 2(13) of Law No. 61/1991. The dispute arose from the defendant’s false phone call to emergency services claiming a bomb at a government palace, which the lower court had acquitted because the action lacked the specific terrorist intent required for criminal liability. The Supreme Court determined that the defendant’s conduct did not constitute a criminal offense under the Anti-Terrorism Law but rather a public order violation; consequently, the prior acquittal was voided as being based on a ground not applicable to the actual nature of the act, resulting in a procedural acquittal and a referral for administrative sanctions.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen, art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, art. 38 alin. (1) din Legea nr. 539/2004, art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen, art. 2 pct. 13 din Legea nr. 61/1991, art. 3859 alin. (1) pct. 13 C. proc. pen; False emergency call misclassified as criminal terrorist threat rather than administrative contravention: 535/2004, while referring the case to the competent local authority to impose an administrative fine for the underlying contravention under Article 2(13) of Law No. 61/1991. The dispute arose from the defendant’s false phone call to emergency services claiming a bomb at a government palace, which the lower court had acquitted because the action lacked the specific terrorist intent required for criminal liability. The Supreme Court determined that the defendant’s conduct did not constitute a criminal offense under the Anti-Terrorism Law but rather a public order violation; consequently, the prior acquittal was voided as being based on a ground not applicable to the actual nature of the act, resulting in a procedural acquittal and a referral for administrative sanctions.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited in the dispositive to order the acquittal of the defendant on the ground that the act was not a criminal offense.
Procedural provision cited as the basis for the form of the court's decision and the referral to the competent authority.
Provision cited in the dispositive to designate the specific contravention for which the local authority is to apply the sanction.
Full text
Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3 din 22 iunie 2005, Curtea de Apel Craiova, secția minori și familie, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul U.I.M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.
Totodată, s-a dispus restituirea cartelei SIM.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, pe data de 14 februarie 2005, după terminarea cursurilor la Școala profesională din cadrul Liceului industrial Turceni, inculpatul U.I.M. a mers acasă, însă în jurul orelor 17,00, s-a deplasat la locuința prietenului său O.G.
Pe uliță, s-a întâlnit cu martorul J.F., ele la liceul sus-menționat, căruia i-a spus că intenționează să apeleze telefonul de urgență 112 și să amenințe cu existența unei bombe.
În prezența martorului, inculpatul a format numărul de telefon 112, spunând că „la Palatul Cotroceni este o bombă”, după care a închis fără să dea detalii.
Amenințarea a fost considerată reală, astfel încât I.P.J. Gorj a raportat evenimentul la P.M. din cadrul Ministerului Administrației și Internelor și la D.I.G.P.R., pentru luarea măsurilor operative ce se impuneau.
Inculpatul fiind audiat și-a recunoscut fapta pe care a regretat-o, situația de fapt expusă fiind probată cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii, declarațiile martorilor J.F. și O.G., dovada de ridicare a cartelei SIM, ancheta socială, adresa nr. 24184 din 7 martie 2005 a I.P.J. Gorj.
Instanța de fond a apreciat că activitatea inculpatului, chiar dacă a creat panică și a determinat intervenția organelor specializate, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, lipsind intenția și scopul terorist, condiții impuse de textul legal incriminator și nu a reprezentat o amenințare în sensul acestei legi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, invocând motivele prevăzute de art. 3859 pct. 17, 171 și 18 C. proc. pen., solicitând casarea sentinței penale și, în principal, condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice și condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 38 alin. (1) din Legea nr. 539/2004.
În ședința publică, procurorul a susținut recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, solicitând însă desființarea sentinței în ceea ce privește temeiul achitării, apreciind că se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, fapta constituind contravenția prevăzută de art. 2, pct. 13 din Legea nr. 61/1991, republicată.
Recursul este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, constituie infracțiune „amenințarea adresată unui stat, unei organizații internaționale sau a unei persoane fizice ori juridice cu folosirea armelor biologice, a materialelor nucleare, a altor materiale radioactive sau a materialelor explozive în scop terorist”.
Așa cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, acțiunea inculpatului nu a constat în amenințarea, în scop terorist cu folosirea de materiale explozive, ci doar în alarmarea, fără motiv întemeiat, cu privire la existența unei bombe, faptă ce atrage incidența dispozițiilor art. 2 pct. 13 din Legea nr. 61/1991, republicată, potrivit cărora, constituie contravenție, „alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menținere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, după caz, prin solicitarea intervenției la fața locului, fără motiv întemeiat”.
Prin urmare, având în vedere că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, împrejurare ce constituie caz de casare, conform art. 3859 alin. (1) pct. 13 C. proc. pen., se va admite recursul și se va sesiza organul competent pentru aplicarea sancțiunii contravenționale.
Văzând și dispozițiile art. 192 pct. 3 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Casează sentința penală nr. 3 din 22 iunie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția minori și familie, în ceea ce privește temeiul achitării.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achită inculpatul U.I.M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004.
Sesizează Primăria comunei Turceni pentru aplicarea sancțiunii contravenționale prevăzută de art. 2 pct. 13 din Legea nr. 61/1991 modificată.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2006.