Entitlement to compensation for forced labor and ethnic persecution under Law 189/2000 despite 1944 abrogation of discriminatory laws
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the County Pension House, thereby upholding the lower court’s decision that ordered the administrative authority to recognize the claimant's entitlement to benefits under Emergency Ordinance No. 105/1999, approved by Law No. 189/2000. The dispute concerned a contested administrative decision refusing to grant the claimant, a Romanian citizen of Hungarian ethnicity, compensation for forced labor and deportation suffered during the period of 6 September 1940 to 6 March 1945. The claimant demonstrated that he was forcibly transported from his domicile to a labor battalion in Roșiori de Vede for three months in late 1944 to repair railway lines, a fact established through documentary and testimonial evidence pursuant to Article 6 of the Ordinance. The appellate court rejected the defendant’s argument that the abrogation of discriminatory laws in 1944 rendered the claim moot, holding that the specific provisions of the 2000 Law recognizing victims of ethnic persecution remained applicable regardless of prior legislative abrogations.
Legislator headnote
AI generatedEntitlement to compensation for forced labor and ethnic persecution under Law 189/2000 despite 1944 abrogation of discriminatory laws: Instanța de fond a concluzionat că reclamantul beneficiază de prevederile art. 1 lit. d) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 8 iunie 2005, reclamantul V.V. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Alba, să se dispună anularea hotărârii nr. 730 din 15 aprilie 2005, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că pârâta a refuzat să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deși a făcut dovada că în toamna anului 1944, împreună cu alți cetățeni de naționalitate maghiară, a fost inclus în detașamentele de muncă forțată și adus să lucreze din localitatea de domiciliu, Aiud, în localitatea Roșiori de Vede.
Prin sentința civilă nr. 169 din 8 iulie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 730 din 15 aprilie 2005, emisă de Casa Județeană de Pensii Alba, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada octombrie - 31 decembrie 1944.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că, din probele administrate în cauză, rezultă că reclamantul, împreună cu alte persoane de etnie maghiară și germană, a fost ridicat de poliția locală și transportat din localitatea de domiciliu, Aiud, la detașamentul de muncă forțată din Roșiori de Vede, unde a lucrat 3 luni de zile la punerea în funcțiune a liniilor de cale ferată distruse în urma bombardamentelor.
Instanța de fond a concluzionat că reclamantul beneficiază de prevederile art. 1 lit. d) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Alba, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta susține că sentința pronunțată de instanță este greșită, deoarece prin Decretul - lege nr. 1627/1944 au fost abrogate toate legile cu caracter discriminatoriu care vizau persecuțiile la care se referă reclamantul.
Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 319/2002, dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul când aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Prin întregul material probator administrat, reclamantul a făcut dovada că întrunește cerințele Legii 189/2000, pentru a putea beneficia de drepturile conferite prin acest act normativ.
Motivul invocat de recurentă, potrivit căruia în anul 1944 au fost abrogate toate legile cu caracter discriminator care vizau persecuțiile etnice, nu are nici o relevanță în raport cu dispozițiile O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000. În cuprinsul acestui act normativ nu se găsesc dispoziții care să susțină recursul.
Rezultă că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică și pe cale de consecință, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Alba împotriva sentinței civile nr. 169 din 8 iulie 2005 a Curții de Apel Alba, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2005.