Recognition of post-WWII refugee status and statutory benefits: evidentiary standards for proving ethnic persecution under Law No. 189/2000

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 5 aprilie 2004, reclamanta B.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 10763/8676 din 13 decembrie 2003 și emiterea unei noi hotărâri, prin care să-i fie recunoscută calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, modificată și completată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta i-a respins cererea, prin care a solicitat să i se recunoască perioada de refugiu, începând cu anul 1940, motivând că sunt inexactități cu privire la datele de stare civilă ale sale și ale soțului.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1285 din 18 mai 2004, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta nu a probat cu acte că este persoană persecutată politic, iar din actele de stare civilă depuse la dosar, respectiv din certificatul său de naștere și cel de căsătorie, rezultă date contradictorii cu privire la data și locul nașterii sale.

Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta, arătând că instanța de fond în mod eronat a reținut că nu a făcut dovada persecuției, fără a se pronunța asupra actului emis de Arhiva Națională, a certificatului de naștere și declarațiilor martorilor. Cu privire la faptul că numele soțului a fost înscris greșit în certificatul de căsătorie, s-a obligat să depună hotărâre cu îndreptarea acestei erori materiale.

Recursul este întemeiat.

De prevederile art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, încadrându-se în una din situațiile prevăzute de lege.

Prin Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, s-a precizat că prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice. În această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Conform art. 61 din Legea nr. 319/2002, pentru modificarea O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

În speță, reclamanta a făcut dovada persecuției etnice cu declarațiile martorilor B.M. și B.S., declarația de avere dată la 9 septembrie 1940, de D.S., tatăl reclamantei, adeverința nr. 1949 din 11 aprilie 2003, a Asociației victimelor represiunilor staliniste - Secția Cadrilater și acte de stare civilă.

Cu privire la erorile materiale strecurate în actele de stare civilă, s-a depus sentința civilă nr. 7365 din 29 septembrie 2005, a Judecătoriei sectorului 2 București.

Recurenta-reclamantă a mai depus și declarațiile martorilor V.T. și I.M.

Se constată, deci, că reclamanta este îndreptățită să beneficieze de drepturile acordate de Legea nr. 189/2000, considerente pentru care se va admite recursul, se va casa sentința și, în fond, se va admite acțiunea, cu consecința anulării hotărârii nr. 10763/8676 din 13 decembrie 2003, emisă de pârâtă.

Având în vedere că reclamanta a depus cererea formulată în baza Legii nr. 189/2000, la 16 aprilie 2003, iar drepturile prevăzute de lege se acordă de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a depus cererea, urmează a se obliga pârâta să acorde reclamantei, aceste drepturi, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 mai 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de B.C. împotriva sentinței civile nr. 1285 din 18 mai 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și, în fond, admite acțiunea formulată de reclamanta B.C.

Anulează hotărârea nr. 10763/8676 din 13 decembrie 2003, a Casei de Pensii a municipiului București.

Obligă pârâta să acorde reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 mai 2003.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2005.