Lawfulness of permanent civil servant transfer and applicability of salary maintenance rules under Article 79 of Law 188/1999
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice reversed the Court of Appeal, dismissing the plaintiff’s action and establishing that the defendant public authority prevailed in the dispute regarding the legality of a civil servant’s permanent transfer. The case involved a public official who requested a permanent transfer to a different department for family reasons, resulting in a change from a senior internal auditor position to a senior customs inspector role with a lower salary, which the first-instance court had ruled illegal due to a failure to secure explicit agreement on the salary reduction. The Supreme Court held that the lower court erred in applying Article 79(3) of Law No. 188/1999, which governs temporary transfers and requires salary maintenance; instead, it determined that the permanent transfer was governed by Article 79(2), which only requires the written consent of the public official for the transfer itself, not for the specific remuneration. The Court concluded that because the official consented in writing to the transfer and was appointed to a position corresponding to their professional class and grade within the new department's structure, the transfer was lawful, and no separate agreement on the salary difference was required.
Legislator headnote
AI generatedart. 79 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, art. 18 alin. (3) din Legea nr. 672/2002, art. 304 și 3041 C. proc. civ; Lawfulness of permanent civil servant transfer and applicability of salary maintenance rules under Article 79 of Law 188/1999: The case involved a public official who requested a permanent transfer to a different department for family reasons, resulting in a change from a senior internal auditor position to a senior customs inspector role with a lower salary, which the first-instance court had ruled illegal due to a failure to secure explicit agreement on the salary reduction. The Supreme Court held that the lower court erred in applying Article 79(3) of Law No. 188/1999, which governs temporary transfers and requires salary maintenance; instead, it determined that the permanent transfer was governed by Article 79(2), which only requires the written consent of the public official for the transfer itself, not for the specific remuneration. The Court concluded that because the official consented in writing to the transfer and was appointed to a position corresponding to their professional class and grade within the new department's structure, the transfer was lawful, and no separate agreement on the salary difference was required.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural provisions cited as the legal basis for admitting the appeal, quashing the lower court's decision, and ruling on the merits by dismissing the action.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 1 martie 2005, reclamantul C.E. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor, anularea Ordinului nr. 121 din 2 februarie 2005, emis de pârâtă, prin care s-a dispus mutarea sa definitivă la Biroul Vamal Târguri și Expoziții, precum și obligarea acesteia la plata diferențelor salariale rezultate prin schimbarea de funcție, de la 2 februarie 2005, până la reîncadrare.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1238 din 24 iunie 2005, a admis acțiunea, a anulat ordinul contestat și a obligat pârâta la plata diferențelor salariale solicitate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, deși manifestarea de voință a reclamantului privind mutarea sa definitivă la Biroul Vamal Târguri și Expoziții, este evidentă și neviciată, nu rezultă, totuși, din probele administrate în cauză, că și-a dat acordul pentru schimbarea sa din funcția de auditor principal 1, în cea de inspector vamal principal treapta 3.
A mai reținut instanța că, procedând astfel, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor a încălcat dispozițiile art. 79 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarului public, text de lege potrivit căruia mutarea funcționarului se face cu respectarea pregătirii profesionale și a salariului pe care acesta îl are, în caz contrar măsura putând fi interpretată ca o formă de sancționare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, invocând în motivele scrise depuse la dosar, greșita aplicare a dispozițiilor art. 79 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 și susținând că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 79 alin. (2).
Recursul este fondat.
Potrivit probelor administrate în cauză, intimatul-reclamant a solicitat, la 2 februarie 2005, mutarea sa definitivă la Biroul Vamal Târguri și Expoziții, invocând motive de ordin familial.
Urmare a cererii sale, a fost mutat de la Direcția Regională Vamală București, unde deținea funcția de auditor principal treapta I, la Biroul Vamal Târguri și Expoziții, în funcția de inspector vamal principal treapta 3.
Mutarea intimatului-reclamant s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, potrivit căruia „Mutarea definitivă în cadrul altui compartiment, se aprobă cu acordul scris al funcționarului public, de către conducătorul autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, funcționarul public”. Rezultă, cu evidență, că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile alin. (3) al art. 79, cum greșit a reținut instanța de fond, acesta fiind aplicabil numai în caz de mutare temporară.
Față de dispozițiile art. 79 alin. (2), rezultă că pentru legalitatea mutării, este suficientă respectarea dispozițiilor acestei norme, nemaifiind necesară îndeplinirea altor condiții.
Cu alte cuvinte, nu era necesar acordul funcționarului public cu privire la retribuția ce urma să o primească.
Mai mult decât atât, intimatul, făcând parte din structurile Autorității Naționale a Vămilor, cunoștea, din Regulamentul de organizare și funcționare că birourile vamale nu au Compartiment de Audit Public Intern, acesta fiind specific numai Direcțiilor regionale. Pe cale de consecință, a fost încadrat într-un post din clasa I, grad profesional principal, corespunzător clasei și gradului profesional pe care le deține, fără a mai putea beneficia și de sporul de 25%, reglementat prin art. 18 alin. (3) din Legea nr. 672/2002, pentru auditorii interni, ca o consecință a complexității muncii lor.
În concluzie, având în vedere că în speță, este vorba de o mutare definitivă făcută la cererea, formulată în scris, a funcționarului public, iar încadrarea acestuia în noul loc de muncă s-a făcut pe o funcție corespunzătoare ca grad profesional și clasă de încadrare, rezultă că în mod greșit, instanța de fond a admis acțiunea intimatului-reclamant.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea admite recursul, casează sentința atacată și, în fond, respinge acțiunea reclamantului C.E.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 1238 din 24 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2005.